Ba a existat dintotdeuna si va exista. Cine L-a rastignit pe Mantuitor? Nu si dintre cei care au devenit mai tarziu sfinti propavaduitori ai Cuvantului Lui Dumnezeu? Cine a fost Sf Pavel sau Saul? Nu cumva unul dintre dusmanii cei mai inversunati ai Mantuitorului? "Saule, Saule, pentru ce ma prigonesti?" Acum Biserica Ortodoxa se bucura pentru toata straduinta apostolului Pavel! Dar cate exemple asemanatoare nu avem in Sf Scriptura? "Cine se crede fara de pacat, sa ridice piatra!" Mereu spunem ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci intoarcerea la credinta! TOTI gresim, fara nici o exceptie, iar cu cat avem o functie mai inalta, cu atat pacatul este mai usor de facut fiindca si ispitele sunt pe masura. Cand esti un om modest, nu ai pareri pro sau contre si ti-e teama sa nu faci vreo prostioara sa nu cumva sa pierzi viata de veci, este bine pe de o parte, dar nu e foarte laudabil. Daca ai un talant, inmulteste-l, nu-l ingropa. Aici suntem o mana de oameni care aparent slujim aceluiasi Dumnezeu, dar ne luptam intre noi. Cand cuvantul tau nu conteaza, ca oricum nu te ia nimeni in seama, e in regula. Dar cand faci dovada evidenta a exprimarii oficiale ale Sfintei Biserici si spui lucruri care sunt voit rastalmacite, ca sa iasa biserica bine, mie mi se pare incorect. "Mi-e prieten Platon, dar mai prieten imi e adevarul!" OMUL este desavarsit. Asa l-a lasat Dumnezeu, cel putin, atat timp cat are duhul sfant asupra lui. Iar cel cu duh sfant ar trebui sa poata face diferenta intre adevar si fals. Ce interes are diavolul sa scoata lacrimi de mir curat pe chipul statuii Sfintei Fecioare? Ce interes are Dumnezeu sa-i permita diavolului acest lucru? Si chiar daca i-ar permite, sunt convins ca ar face in asa fel incat sa schimbe viclenia in avantajul credintei!
Exemplul de mai sus cu Cuviosul Paisie Aghioritul, nu mi se pare relevanta. Ispitele unui ascet, vedeniile si alte asemenea, pot sminti un staruitor in rugaciune, pentru ca rugaciunea este cel mai mare dusman al diavolului. Dar cand minunile apar sporadic, in locuri diferite si la oameni pacatosi care - culmea - abia atunci realizeaza cat sunt de indepartati de Dumnezeu prin prezenta pacatului in viata lor, si care din acel moment se apropie de biserica, fac milostenie, se impaca cu dusmanii, devin mai iertatori si mai buni la suflet, iarasi zic: este de neinteles interpretarea rauvoitoare, si pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe Romane! Adica, tot ce-i dincolo de gardul nostru apartine diavolului. Ceilalti oameni, sunt sortiti iadului, si nu au drept nici la mantuire nici la miracole dumnezeiesti. De ce? Pai asa ne-a invatat pe noi Sfanta Traditie: sa fim sceptici!"
Eu nu vorbesc de vraji, aici. Si nici de bazaconiile lui Oreste sau Streinu, sau cati pretinsi intelepti, masoni, rahat-cu-perje participa la emisiunile lui. Eu vorbesc de credinta in Dumnezeu, in durerea si mila Maicii noastre (care numai cine nu vrea nu recunoaste cate minuni a facut pentru fiecare dintre noi, cand i-am citit Paraclisul) si in incercarile de pe urma, cu totul minunate, ale Mantuitorului sa ne convinga pe cat mai multi sa ne rugam, sa ne schimbam, sa ne iertam, ca vremurile grele sunt extrem de aproape! Cum altfel sa procedeze? Cum altfel sa-i indemne pe cei care habar nu au ce-i acela duh sfant sau biserica, chiar daca sunt botezati in numele Lui Hristos? Ca sa intelegi si sa ajungi la un anumit nivel de credinta, trebuie sa mergi la biserica, sa te rogi, sa citesti carti religioase... Cine mai are acum timp de asa ceva? Diavolull a cam pus stapanire pe aproape tot in viata noastra: televizor, haine, perfumuri, bijuterii, masini, vile, excursii extravagante, dezmat, etc. Practic, omului (bogat sau sclav al propriilor imprumuturi bancare!) nu-i mai ramane timp pentru Dumnezeu. Este nevoie de miracol. Si totusi, chiar si atunci cand apare, diavolul inca mai are curajul sa ne strecoare indoiala in suflet... "Zi, zi asa! Zi ca-i de la mine! Sigur! Ca doar si eu pot, nu? Eu pot orice! Nu te indoi de mine! Indoieste-te de Maria Fecioara si de Mantuitor ca e mai credibil!"
Doamne, feri'ne de rau!