Citat:
În prealabil postat de FiulRisipitor
E greu subiectul.... dar citind cate ceva pe aici parca parca apar idei... :)
ce-am vazut.... iert da nu uit?
Tare nu-mi suna mie asta a iertare... Eu ma intreb Dumnezeu cand iarta oare tine minte?? Oare cand cadem a doau oara, isi aduce aminte si ne taxeaza si pentru prima? Eu cred ca iertarea daca vine din inima si cu dragoste, pai atunci e clar sterge tot si din mintea nostra! Am intalnit oameni la care le spuneam: "Mai sti cand ti-am facut cutare si cutare? Raspundeau: Cand? Cum? Ai facut tu asta? . E clar. Asta era semnul ca am fost iertat."
iertare cu discernamant?
Hop iar ne trezim in locul lui Dumnezeu! Cat discernamant iti trebuie sa ierti? Aaaa... analizam: "Daca il iert, si-o ia in cap si iar face; poate sa-l iert dar daca repeta greseala ceva nu e bine.... Dar poate daca il iert totusi se va indrepta! Hai macar sa-i dau o sansa". Nici asta nu cred ca iertare... Pai dumnezeu iarta non stop! Nu conteaza ca e aceeasi greseala, nu conteaza de cate ori, ci conteaza cum se apropie cel ce a gresit. Si apoi cine sunt eu sa judec? Ni s-a spus sa judecam sau sa iertam?
Si situatiile ar putea continua la nesfarsit. Daca facem rationamente pentru fiecare nu gasim un raspuns. Mai sus ziceam ca de fiecare ne trezim in postura lui Dumnezeu, apoi fratilor cred ca trebuie sa incercam sa-l imitam pe Dumnezeu la treaba cu iertarea!
Doamne ajuta!
|
Ei hai sa nu exgaream de acum, adica tu ma etichetezi pe mine acum desi nu intelegi punctul meu de vedere...si in acelasi timp pretinzi ca esti un mare crestin! Daca asa sunt eu...de unde tragi tu concluzia ca eu ma consider Dumnezeu si alte asemenea????
Am fost lasati si sa gandim, si fiecare cu rationamentul lui...eu asa zic totusi ca fiecare are o structura diferita, si fiecare daca procedeaza corect si are si rezultate pe masura si pozitive evident, inseamna ca procedeaza cum trebuie...nu trebuie sa ma uit in stanga sa vad cum procedeaza face vecinul, eu actionez cum consider eu de cuviinta!
Dar tu chiar nu judeci/gandesti/triezi, nu ai niste limite, conceptii de viata, atitudini raportate la diferitele aspecte ale vietii...nu iti dai seama daca ceva iti place sau nu din atitudinea celor din jur, la tine totul e o apa si un pamant????
Pai daca cineva care greseste se apropie la fel de tine, inseamna ca nu faci nimic pentru el. Tu nu iti pui amprenta in lume, in anturajul tau...toti raman la fel, pai atunci pentru ce mai esti crestin, daca nimeni nu simte ca in prezenta ta ar trebui sa renunte la unele lucruri negative care il caracterizeaza pe el dar nu si pe tine?
Imi pare foarte rau, dar eu chiar daca intru in contact cu cineva persiflant, ironic...si el ramane asa cu cei care ii permit, iar eu nu sunt tratata asa... mie asta imi da de gandit " Aaaa...daca nu ai curajul sa te porti cu mine asa, inseamna ca iti gasesc eu ac de cojoc si vei renunta la aceasta atitudine!"
...nu e crestinesc, de ce?...pai eu nu sunt afectata de acest tip de comportament, dar stiu ca unii pot fi afectati si eu nu pot fi martora pasiva la asa ceva!!!!
Daca o persoana se purta intr-un fel cu cineva din anturajul meu, si mie la un moment dat mi s-a umplut paharul, si i-am spus ca nu se va schimba niciodata si am parasit incaperea...iar respectivul si-a cerut iertare si nici nu s-a mai purtat asa cu respectivul, am facut ceva negativ??? (Bine nu e o intrebare...stiu ca am procedat cum trebuie si ma bucur ca a renuntat la ceva negativ si ca poate pe viitor va avea mai multa grija in relatiile cu ceilalti....
)