De ce trebuie sa ierte omul?

[eugenserban]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Oare, vorbesti asa fara directie sa inteleg?

Dar de unde deduci tu ca eu nu iert nimicurile,bineinteles ca le iert dar le taxez si le retez din radacina ( cam de prima oara, si asta pentru ca nu vad sensul confruntarii cu nimicuri stupide in mod repetat)...nu ai prins ideea, sau te faci ca nu o intelegi?

Dar cel de langa tine de ce sa tot faca nimicuri la nesfarsit fara ca tu sa ii faci un bine si sa ii atragi atentia ca ar putea deranja poate si mai mult pe altii prin atitudinea lui?

Cum ramane cu uciderea sufletului celor apropiati, te bucuri oare ca poate or mai fi si altii in situatia ta si se mantuiesc prin rautatea si inselarea unuia care nu isi poate tine gura din lipsa de educatie sau bun simt?

Eu inteleg ce vrei tu sa spui. Insa a ierta presupune si a mustra cu blandete, daca chiar credem ca e bine sa mustram.
Problema e ca suntem foarte subiectivi cu ce e bine si ce nu (ma refer la nimicuri), incat daca mie nu-mi place ceva, nu inseamna ca e si rau.
Cred ca adevarata iertarea aduce cu sine si un comportament bland, care nu raneste pe celalalt.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de eugenserban

Eu inteleg ce vrei tu sa spui. Insa a ierta presupune si a mustra cu blandete, daca chiar credem ca e bine sa mustram.
Problema e ca suntem foarte subiectivi cu ce e bine si ce nu (ma refer la nimicuri), incat daca mie nu-mi place ceva, nu inseamna ca e si rau.
Cred ca adevarata iertarea aduce cu sine si un comportament bland, care nu raneste pe celalalt.

Da, tot observ acest leit motiv..ca suntem subiectivi, asa este...insa e putin deplasat sa se creada ca suntem sau putem fi subiectivi tot timpul, inseamna ca am avea o problema

Inteleg si eu despre ce vorbesti tu, nici mie nu imi place sa fiu mustrata si tin cont de ton, uneori mai mult decat decat de mesajul din spatele tonului...insa cand mi se spune ceva ce simt ca e adevarat, constructiv si care pune punctul pe i, cu siguranta las orgoliul la o parte si analizez cele primite.

Ca sa ma fac mai bine inteleasa, nu se va pune problema niciodata sa privesc rautatea gratuita impartita aiurea si mai cu seama celor apropiati..altfel decat ca pe ceva ce trebuie sa inceteze urgent.

Am intalnit in viata mea indivizi care culmea, erau priviti ca amici, prieteni buni...dar isi bateau joc de cei care ii priveau asa, si asta pentru ca ( in opinia mea) asa simteau ei ca isi pot depasi frustarile, nesiguranta, complexele...si a se pune intr-o lumina mai buna.

Oamenii rautaciosi gratuit nu au de ce sa fie suportati atunci cand nu este cazul, si asta pentru ca in acceptiunea mea...este alegerea lor, o pornire negativa...care poate rani multi oameni care nu au curajul sa spuna " Nu imi place atitudinea ta si nu o inteleg!", nu stiu ceva de genul asta macar.

Daca eu sar imediat cand observ aceste tendinte din partea cuiva, nu o fac imediat dur...dar daca se repeta, o fac foarte dur...si nu ma intereseaza altceva decat sa vad ca acest gen de persoane isi revin si a 2 a oara vor analiza mai bine ce au de spus si de exprimat.

Nu poate exista nicio motivatie pentru cineva, in a fi rautacios cu cei din jur...si nu cred ca trebuie lasat nici un om sa fie asa, imaginandu-ne ca asa vom deveni noi sfinti...in timp ce cine stie cati oameni care vor intra in contact cu acestia vor suferi in tacere, chiar si daca pe moment.

Doamne ajuta!

[FiulRisipitor]

E greu subiectul.... dar citind cate ceva pe aici parca parca apar idei... :)
ce-am vazut.... iert da nu uit?
Tare nu-mi suna mie asta a iertare... Eu ma intreb Dumnezeu cand iarta oare tine minte?? Oare cand cadem a doau oara, isi aduce aminte si ne taxeaza si pentru prima? Eu cred ca iertarea daca vine din inima si cu dragoste, pai atunci e clar sterge tot si din mintea nostra! Am intalnit oameni la care le spuneam: "Mai sti cand ti-am facut cutare si cutare? Raspundeau: Cand? Cum? Ai facut tu asta? . E clar. Asta era semnul ca am fost iertat."

iertare cu discernamant?
Hop iar ne trezim in locul lui Dumnezeu! Cat discernamant iti trebuie sa ierti? Aaaa... analizam: "Daca il iert, si-o ia in cap si iar face; poate sa-l iert dar daca repeta greseala ceva nu e bine.... Dar poate daca il iert totusi se va indrepta! Hai macar sa-i dau o sansa". Nici asta nu cred ca iertare... Pai dumnezeu iarta non stop! Nu conteaza ca e aceeasi greseala, nu conteaza de cate ori, ci conteaza cum se apropie cel ce a gresit. Si apoi cine sunt eu sa judec? Ni s-a spus sa judecam sau sa iertam?

Si situatiile ar putea continua la nesfarsit. Daca facem rationamente pentru fiecare nu gasim un raspuns. Mai sus ziceam ca de fiecare ne trezim in postura lui Dumnezeu, apoi fratilor cred ca trebuie sa incercam sa-l imitam pe Dumnezeu la treaba cu iertarea!

Doamne ajuta!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de FiulRisipitor

E greu subiectul.... dar citind cate ceva pe aici parca parca apar idei... :)
ce-am vazut.... iert da nu uit?
Tare nu-mi suna mie asta a iertare... Eu ma intreb Dumnezeu cand iarta oare tine minte?? Oare cand cadem a doau oara, isi aduce aminte si ne taxeaza si pentru prima? Eu cred ca iertarea daca vine din inima si cu dragoste, pai atunci e clar sterge tot si din mintea nostra! Am intalnit oameni la care le spuneam: "Mai sti cand ti-am facut cutare si cutare? Raspundeau: Cand? Cum? Ai facut tu asta? . E clar. Asta era semnul ca am fost iertat."

iertare cu discernamant?
Hop iar ne trezim in locul lui Dumnezeu! Cat discernamant iti trebuie sa ierti? Aaaa... analizam: "Daca il iert, si-o ia in cap si iar face; poate sa-l iert dar daca repeta greseala ceva nu e bine.... Dar poate daca il iert totusi se va indrepta! Hai macar sa-i dau o sansa". Nici asta nu cred ca iertare... Pai dumnezeu iarta non stop! Nu conteaza ca e aceeasi greseala, nu conteaza de cate ori, ci conteaza cum se apropie cel ce a gresit. Si apoi cine sunt eu sa judec? Ni s-a spus sa judecam sau sa iertam?

Si situatiile ar putea continua la nesfarsit. Daca facem rationamente pentru fiecare nu gasim un raspuns. Mai sus ziceam ca de fiecare ne trezim in postura lui Dumnezeu, apoi fratilor cred ca trebuie sa incercam sa-l imitam pe Dumnezeu la treaba cu iertarea!

Doamne ajuta!

Ei hai sa nu exgaream de acum, adica tu ma etichetezi pe mine acum desi nu intelegi punctul meu de vedere...si in acelasi timp pretinzi ca esti un mare crestin! Daca asa sunt eu...de unde tragi tu concluzia ca eu ma consider Dumnezeu si alte asemenea????

Am fost lasati si sa gandim, si fiecare cu rationamentul lui...eu asa zic totusi ca fiecare are o structura diferita, si fiecare daca procedeaza corect si are si rezultate pe masura si pozitive evident, inseamna ca procedeaza cum trebuie...nu trebuie sa ma uit in stanga sa vad cum procedeaza face vecinul, eu actionez cum consider eu de cuviinta!

Dar tu chiar nu judeci/gandesti/triezi, nu ai niste limite, conceptii de viata, atitudini raportate la diferitele aspecte ale vietii...nu iti dai seama daca ceva iti place sau nu din atitudinea celor din jur, la tine totul e o apa si un pamant????

Pai daca cineva care greseste se apropie la fel de tine, inseamna ca nu faci nimic pentru el. Tu nu iti pui amprenta in lume, in anturajul tau...toti raman la fel, pai atunci pentru ce mai esti crestin, daca nimeni nu simte ca in prezenta ta ar trebui sa renunte la unele lucruri negative care il caracterizeaza pe el dar nu si pe tine?

Imi pare foarte rau, dar eu chiar daca intru in contact cu cineva persiflant, ironic...si el ramane asa cu cei care ii permit, iar eu nu sunt tratata asa... mie asta imi da de gandit " Aaaa...daca nu ai curajul sa te porti cu mine asa, inseamna ca iti gasesc eu ac de cojoc si vei renunta la aceasta atitudine!"...nu e crestinesc, de ce?...pai eu nu sunt afectata de acest tip de comportament, dar stiu ca unii pot fi afectati si eu nu pot fi martora pasiva la asa ceva!!!!

Daca o persoana se purta intr-un fel cu cineva din anturajul meu, si mie la un moment dat mi s-a umplut paharul, si i-am spus ca nu se va schimba niciodata si am parasit incaperea...iar respectivul si-a cerut iertare si nici nu s-a mai purtat asa cu respectivul, am facut ceva negativ??? (Bine nu e o intrebare...stiu ca am procedat cum trebuie si ma bucur ca a renuntat la ceva negativ si ca poate pe viitor va avea mai multa grija in relatiile cu ceilalti....)

[Marius22]

Fie ca iertam, fie ca cerem iertare avem nevoie de multa luare aminte.

Cand cineva ne cere iertare, sa fim atenti ca nu cumva sa ne asemanam datornicului nemilostiv.

Atunci cand cerem iertare, sa o facem asemenea fiului risipitor.

[windorin]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Oare, vorbesti asa fara directie sa inteleg?
Dar de unde deduci tu ca eu nu iert nimicurile,bineinteles ca le iert dar le taxez si le retez din radacina (cam de prima oara, si asta pentru ca nu vad sensul confruntarii cu nimicuri stupide in mod repetat) nu ai prins ideea, sau te faci ca nu o intelegi?

Nu prea imi sta in fire sa vorbesc cu subinteles, desi (din pacate) mi'ar placea asta.
Pur si simplu, asta gandeam cand am scris. Vazusem filmul "Tarul" si imi era proaspata in minte problema inselarii.

Interesant ce zici tu: "Nu vad sensul confruntarii cu nimicuri stupide in mod repetat."

Pai nici nu ai cum sa vezi momentan.
"Ochi aveti, dar nu vedeti!", spunea un parinte.

Pilda auzita mai demult
Un batran intra in rau si se spala. Cand iese, un om batjocoritor de pe mal il scuipa. Batranul intra din nou, se spala, iese.. este cuipat. Iar intra, iar se spala, iar iese... iar este scuipat. Si tot asa. In cele din urma, rabdarea si linistea batranului a atins inima celui ce il scuipa batjocoritor. Acesta din urma i'a cerut iertare batranului si a ramas langa el, ca ucenic.

Vezi ce face rabdarea sustinuta a "nimicurilor" din partea aceluiasi om ?!

Cand rabzi nimicuri, pentru mai multa vreme, Domnul faca in asa fel incat sa castigi inima celui de langa tine.
Cand intri in polemici si cafteli, iti bati joc de viata, de tine insuti, cat si de cel mai neputincios decat tine.

[philalex]

ca sa intram in Imparatie!

[Imogene]

În prealabil postat de windorin

Pilda auzita mai demult
Un batran intra in rau si se spala. Cand iese, un om batjocoritor de pe mal il scuipa. Batranul intra din nou, se spala, iese.. este cuipat. Iar intra, iar se spala, iar iese... iar este scuipat. Si tot asa. In cele din urma, rabdarea si linistea batranului a atins inima celui ce il scuipa batjocoritor. Acesta din urma i'a cerut iertare batranului si a ramas langa el, ca ucenic.

Vezi ce face rabdarea sustinuta a "nimicurilor" din partea aceluiasi om ?!

Cand rabzi nimicuri, pentru mai multa vreme, Domnul faca in asa fel incat sa castigi inima celui de langa tine.
Cand intri in polemici si cafteli, iti bati joc de viata, de tine insuti, cat si de cel mai neputincios decat tine.

cat adevar! dar ce greu se ajunge aici. am intalnit oameni ca astia numai prin carti. :)

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de windorin

Nu prea imi sta in fire sa vorbesc cu subinteles, desi (din pacate) mi'ar placea asta.
Pur si simplu, asta gandeam cand am scris. Vazusem filmul "Tarul" si imi era proaspata in minte problema inselarii.

Interesant ce zici tu: "Nu vad sensul confruntarii cu nimicuri stupide in mod repetat."

Pai nici nu ai cum sa vezi momentan.
"Ochi aveti, dar nu vedeti!", spunea un parinte.

Pilda auzita mai demult
Un batran intra in rau si se spala. Cand iese, un om batjocoritor de pe mal il scuipa. Batranul intra din nou, se spala, iese.. este cuipat. Iar intra, iar se spala, iar iese... iar este scuipat. Si tot asa. In cele din urma, rabdarea si linistea batranului a atins inima celui ce il scuipa batjocoritor. Acesta din urma i'a cerut iertare batranului si a ramas langa el, ca ucenic.

Vezi ce face rabdarea sustinuta a "nimicurilor" din partea aceluiasi om ?!

Cand rabzi nimicuri, pentru mai multa vreme, Domnul faca in asa fel incat sa castigi inima celui de langa tine.
Cand intri in polemici si cafteli, iti bati joc de viata, de tine insuti, cat si de cel mai neputincios decat tine.

....si adica nu exista nici un alt exemplu de Sfant care nu era nevoit sa rabde nimicuri?...sa fim seriosi! Daca eu gasesc exemple de Sfinti tratati cu respect, cu caracter puternic...ce ne facem, fiecare vede ce i se potriveste sau cum?

Eu aici incerc sa spun, cred destul de clar ca oamenii sunt diferiti..., sfintii diferiti, caractere diferite, reactii diferite...si singurul criteriu fiind rezultatul pozitiv la reactia aferenta!

Nu ma intereseaza prea mult opinia ta unilaterala, pentru ca am spus clar...ori rabzi ani in sir ceva banal, ori rezolvi pe loc...si daca rezultatul este pozitiv si omul nu mai repeta lucrul respectiv, atunci nu mai are sens sa ma contrazici, pentru ca asta se urmareste de ambele situatii parca, sa schimbi ceva in bine in cel de alaturi, nu?

Ba mai mult, cel care sta asa linistit si isi imagineaza ca va schimba ceva prin atitudinea lui in timp, in 10 de ani...si acest lucru nu se va intampla, nu a facut nimic practic!

In opinia mea este o problema legata de oamenii fara curaj in general, care stiind ca nu prea sunt respectati si ca ar putea-o incasa daca scot o vorba...afirma despre ei ca sunt crestini nemaivazuti de buni, pentru ca asta e ipocrizie pur si simplu...iar caracterul omului este acelasi, indiferent ca e ateu, pagan sau crestin..deci este amprenta lui, si frica de a depasi ceva, de a se dezinhiba, dar cu tendinta de a cauta argumente pro...

Nu stiu ce nu va convine, dar eu stiu ca in viata, mai taci, te mai exprimi, si reactionezi in functie de situatie...pentru ca asa e omul, ori a adopta o pozitie din comoditate, frica sau nesiguranta...nu mi se pare nimic laudabil!

[Marius22]

De ce trebuie sa iertam?

Iata ce ne indeamna o cantare atat de draga noua, si anume, Slava ... de la Utrenia Invierii Domnului: "Ziua Invierii! Si sa ne luminam cu praznuirea, si unul pe altul sa ne imbratisam. Sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi; sa iertam toate pentru Inviere."