Multumesc tuturor ca se straduie sa-mi raspunda.
Sa va raspund si eu la niste intrebari ale voastre:
1. Cum ma consider eu? Sunt convinsa ca fac pacate, dar nu stiu care.
De aceea as fi preferat ca preotii sa-ti spuna ei, sau cel mai bine sa te intrebe ei la spovedanie. Nu stiu daca ma pot incadra in inderptare. Acolo toate lucrurile de pe lumea asta sunt considerate pacate si eu nu cred asta.
Nu stiu cum ma vede Dumnezeu. Si nu stiu ce considera El pacat.
Am mai spus si repet: nu am incredere in ce scriu oamenii.
Mai stiu si ca fac lucruri bune, pe care insa se pare ca nu trebuie sa le luam in seama. Nu conteaza. Asta ma doare cumplit. Cum sa mai ai curajul sa faci ceva bun, cand esti "desconsiderat" si "batut" in continuare ca ultimul rau-facator.
Voi asa considerati pacatosii din cate observ.
Eu chiar asa rea nu ma consider. Ma stradui, dar nu sunt singura pe lumea asta si viata este asa cum este. Nu depinde totul numai de mine, din pacate.
2. Daca as avea un duhovnic adevarat l-as intreba multe si n-as mai avea nevoie poate de acest forum. Dar preotul meu nu are timp.
Sincera sa fiu sunt socata de cat de bine si clar vedeti voi pacatele (mai ales ale altora).
Exista si lucruri care nu vi se par pacate pe lumea asta? Dati-mi exemple in acest sens.
Ceea ce faceti voi imi aminteste de farisei (vor fi si Duminica viitoare). "Eu sunt bun credincios pentru ca imi vad mereu toate pacatele (multe, multe), ma spovedesc si fac si dreg, tu nu..."
Eu nu pot sa stiu cum sunteti voi, dar asa scrieti.
3. In felul meu nu ma consider nici departe de Dumnezeu, dimpotriva. Asa cum sunt si ma indruma El, sunt fiica lui.
4. @glykys - exact asta incerc eu sa fac: citatul tau din carticica de rugaciuni imi este model. Are tot ce trebuie. Alea sunt pacatele numite de Dumnezeu, nici mai multe, nici mai putine. Eu asa stiu.
5. "Pentru ca Dumnezeu Fiul a spus: "Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu." (Luca 18:19). Sofia, tu il crezi pe Dumnezeu cand spune asta?". Il cred si asa este.
Si atunci nu inteleg toata discutia cu pacatele, de aici. Nu suntem buni si nici sfinti si nu vom fi vreodata. Astia suntem toti. Si Dumnezeu stie asta, ca El ne-a facut asa. Daca vroia altceva ne facea direct sfinti si gata.
EL nu ne vroia sfinti?
Si cei care au devenit sfinti, au fost tot prin voia Lui. Le-a aratat acest drum.
Noua ne-a aratat sa invatam, sa traim cuminti dar normal, sa ne casatorim, sa facem copii. Pe unii i-a condus la manastire (stia tot EL pe cine...).
Sunt multe lucruri care nu le stim si nu le simtim. Si atunci cum sa le inventam?
Eu asta nu pricep. Daca mi-ar insira un preot si m-ar intreba, as spune: da, sau nu. Si cred ca asta tot dupa sufletul si mintea mea. Altfel de unde?
Am senzatia ca vorbim in paralel. Eu nu spun ca voi gresiti. Pentru voi asa o fi bine. E bine (am mai spus asta) ca voi aveti totul atat de clar si perfect in minte.
Eu nu, eu va sunt inferioara in credinta. Asta este concluzia mea.
|