Pana la urma ce spunem la spovedanie?

Pacatele si faradelegile pe care le facem, sunt multe si de multe feluri; si toate se cuprind in aceste sapte, adica: mandria, iubirea de argint, curvia, mania, lacomia pantecelui, zavistia si lenea, care sunt pacate de moarte, caci sunt capete, radacini si temelii din care ies celelalte si ne omoara sufletul nostru. Cu aceste sapte, ne dau razboi, trei vrajmasi mari si de moarte: trupul, lumea si diavolul.
Trupul ne indeamna , ne sileste si ne atrage i curvie, lacomia pantecelui si lene.
Lumea ne trage spre iubirea de argint si pofta nesaturata a lucrurilor celor pamantesti.
Diavolul ne impinge la mandrie, la manie si lazavistie. Diavolul macar ca este pricinala toate faradelegile, inca mai mult se nevoieste sa ne arunce in mandrie, ca sa nefacem lui imitatori si urmatori.
(din " Mantuirea pacatosilor" de monah Agapie Criteanu)

Sa nu uitam ca pacatuim cu toate cele 5 simturi, deci numarul pacatelor este f mare. doar faptul ca nu le constientizam, ne face sa credem ca avem pacate putine.

[zaharia_2009]

Un distins frate spunea mai deunazi , in gluma desigur, ca datorita vietii cotidiene plina de stress, de grija si de munca, omului nu-i mai ramine timp sa faca pacate . Un alt coleg si prieten de-al nostru Sf. ap. Pavel spune ca de ar trai omul chiar si numai o zi acesta nu ar fi fara de pacat ! Na, pe cine sa mai crezi ? In viltoarea asta ,,informatica" nu stim pe cine sa mai credem sau sa marturisim . Ba un frate mai cult si mai aplecat spre traire chiar lasa sa se inteleaga ce aversiune are impotriva prezentarii la spovedit cu o lista de pacate si ca daca ai face asa nu te-ai spovedi din suflet ci din ...splina sau din...lista . Pareri , care mai de care !
Sora Glykys a enumerat mai sus toate categoriile de pacate pe care le poate face omul dar care , mare atentie, sunt isvorul a altor numeroase pacate. Deasemenea , sora Miha-anca a aratat bine despre pacatele de moarte fara insa a talmaci de ce se numesc ,,de moarte" , lucru care le arata cel mai sugestiv gravitatea . Eu adaug ca pt. minora MINDRIE ispititorul a fost alungat din ceruri ! Deasemenea ca acest gen de pacate si cele pe care le genereaza in secundar se canonisesc cel mai greu, cu ani si ani de neimpartasanie si pravila serioasa. Dar gravitatea acestor pacate mai rezulta f.f. bine si din faptul ca noi le comitem cel mai des si cel mai usor.
Si atunci, revenind, cum poti spune frate crestin ca tu nu mai ai ce sa marturisesti la spovedanie cind tu esti atit de inglobat in pacatele de moarte de la care nu vrei sa te opresti si tot le faci de la o marturisire la alta iar duhovnicul tau, care in scoala nu a avut un mare maestru care sa-i trezeasca atentia fata de acestea ca nu sunt de gluma, te tot iarta ...spre ''progresul" tau duhovnicesc si pt. impartasirea cu mare ,,curatie" cu sfintele taine ? Cind eu am spus despre mine ca nu astept de la scaunul spovedaniei sa mi se vorbeasca cu respect si consideratie si sa mi se dea sfaturile cele mai intelepte m-ai apostrofat ca sunt plin de mindrie considerindu-ma ,,prea pacatos " Pai tu acum, la rindul tau, te vezi cumva ca ai fi mai nemindra decit mine , sau chiar crezi ca esti mai ,,curatica" nefiind constienta de ce faci si mai ales de gravitatea celora pe care le savirsesti ?
Am mai spus-o si o repet, daca de la o perioada la alta (de exemplu, de la 5 la 5 ani)facindu-ti un bilant propriu si intim nu simti ca macare f. putin ai sporit duhovniceste (adica : nu mai faci la fel de multe pacate, te rogi mai bine si mai mult, patrunzi mult mai mult slujbele bisericii, esti mai milostiv, iti iei din ce in ce mai multe nevointe pe care le implinesti cu dragoste crescinda, s.a.m.d.) fata de anii trecuti atunci trebuie sa te gindesti serios la duhovnicul tau . Nu relatiile amiabile, prietenesti, vesnic si neconditionat iertatoare, canoanele mici si neseninficative, lipsa cititului ziditor de suflet ca rea obisnuinta, impartasania deasa si oricum , atitudinea tagaduitoare fata de canoane, necunoasterea permanenta a dogmelor ortodoxiei, etc, etc, sunt cele care ne fac sa ,,avem o relatie buna cu duhovnicul nostru" . Se stie de exemplu ca parintele Arsenie Boca , pe Athos fiind, dind peste un calugar ,,imposibil" pe care l-a primit spre ascultare a exclamat : ,,acesta este de mine " bine stiind ca ,,buna carte o inveti cu profesorul exigent" si nu cu zimbete si glumite !

Si daca ar fi sa fim atenti , ceea ce rar se intimpla pt. ca altminteri nu ar mai fi aparut acest thread de discutie, numai la sumedenia de pacate enumerate in molitva de spovedanie vom avea cu virf si indesat ce sa spunem la spovedanie, deoarece cel care a facut aceasta s-a dovedit a fi un excelent cunoscator al caderii de zi cu zi al omului.
Dar, dar... tu omule atit esti de mindru incit nici macar sa-ti recunosti pacatele nu esti lasat ; ti se ingaduie doar sa vezi mindria altuia .

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Anna21 - fix asta este problema. Din exemplele pe care tu singura le dai reiese ca acele fapte vin din suflet. Bunica ta care venea in carje sa stea cu tine, asa avea in suflet - iubirea pentru copiii si nepotii dansei. Cel care da ceva unui sarac se diferentiaza de cel ce nu da, prin ceea ce are in suflet. Poate ca in rest amandoi au la fel de mult sau putin.
Si pacatul vine tot din suflet si nu din exterior. Eu asa fac diferenta. O femeie poate fi aranjata, parfumata, bine imbracata. asta nu spune nimic despre credinta ei, ca are mandrie, sau placere de sine. Este grija de corpul ei (si asta sta scris in scripturi, sa ai grija de felul in care arati si traiesti) si de cei din jurul ei care nu trebuie s-o vada mirosind sau in zdrente.
Ce este in sufletul ei, cata bunatate, mila, smerenie si alte simtiri - acolo este credinta ei, dupa asta se masoara.
Eu cred ca asta trebuie sa spunem preotului: ce pleaca din sufletul nostru. Simtim ura fata de cineva, sau facem rautate,etc. Acelea sunt pacate. Si daca le faci, adica da tu ai astfel de sentimente, trebuie sa spui, si daca nu le ai, atunci nu.
Da, si a nu face ceva bun, mai ales cand iti este cerut, sau vezi ca este nevoie, este un pacat. Nu stiu daca lumea le spune astea.

Faptele bune le facem si le stim. Tu nu vrei sa te lauzi aici si este bine, dar de facut cred ca le faci.

Ceea ce spune Andreicozia si spun si eu, este ca din lista aia lunga, la care putem si noi sa daugam ce ne trece prin minte, trebuie putin discernamant, pentru a vedea ce anume intra cu adeverat la pacat, este rau intr-adevar si ce nu. Sunt unele lucruri care pot avea doua fatete: pozitiva si negativa (de ex. mandria sau invidia) si trebuie sa alegem aceea care este rea si numai pe aceea so dam la o parte, nu si pe cea pozitiva.

Deruta noastra intru crestinism este de a ne "acoperi" de pacate ca sa fim mai credibili in credinta. Dar in fata cui? A lui Dumnezeu sau a oamenilor?
Daca te duci sa spui multe (si neadevarate) la preot ii impresionezi pe preot si pe cei din jur, deci pe oameni.
Dumnezeu stie precis ce pacate ai facut, nu trebuie nici sa-l minti prin tacere, dar nici sa-i infloresti.
Si Dumnezeu iti stie si sufletul si stie: omul asta nu poate sa fi facut ceea ce spune, fiindca nu sta in el asta.

Este f.greu sa definim ca pacate anumite ganduri si simtaminte, din moment ce nu le aplicam, nu am comis pacatul, ne-am impotrivit lui.
Daca toti ar analiza asa scrupulos toate, n-ar mai trebui sa existe nici un sfert dintre preoti si calugari (inclusiv din ierarhii superioare), pentru ca fiecare este om si are ganduri si sentimente si s-a uitat mai lung la o femeie, sau s-a certat cu altul. Nu mai spunde altele.
Cate lucruri nu vin si de la anatomia si fiziologia omului, fara voia lui!
Se duce vreo femeie si spune: parinte sunt gravida si trebuie sa mananc intr-una, sau sunt in anumite zile sau perioade ale vietii si sunt cu nervii prastie si deprimata pana la cer de nu suport pe nimeni sa ma atinga si ma manii din orice?
Se duce vreun barbat singur sau nu, sa spuna ce i se intampla?
Si sunt oamenii aceia pacatosi pentru ca asa i-a facut Dumnezeu cu nervi si hormoni? Si asta se intampla si preotilor si celor din manastiri (mai ci si calugari).

Deci revin la intrebare: ce spunem la spovedanie? Ce pacate am facut si ce n-am facut?

Legat de cersetori: cu cei de pe strada e bine sa fim sceptici. Sa dam celor pe care ii stim in nevoie si care nici nu vin sa ceara.

Draga Sophia.. marturisirea pacatelor este un lucru f important si pentru mine.
Doar ca vad lucrurile din alta perspectiva.

Eu ma gandesc cu toata seriozitatea astfel: ce nu spun duhovnicului se va auzi tare in vremea judecatii de apoi!
Aceasta este spaima mea: daca eu spun ca am dreptate, ma voi judeca chiar cu Dumnezeu in fata Caruia eu ma indreptatesc singura astazi!
Daca vezi lucrurile asa, vei gasi si pacatele!

Adevarata mea problema este urmatoarea: stiu ca am multe pacate, dar de ce nu ma dor ele, asa cum ar fi firesc sa ma doara.? De ce nu-mi plang pacatele asa cum ar trebui sa mi le plang?
Pai daca pacatele mele nu ma dor, dupa logica unora, ar insemna ca sunt inventate? Ca nu le-am facut? Ca pun de la mine..etc.?
Ba le-am facut!
Dar faptul ca mi se par minore si nu le vad in adevarata lor hidosenie este doar din cauza ca sunt departe de Dumnezeu, deoarece am gandire si simtire lumeasca..
(Ca si cum as fi moarta duhovniceste.)
Stiu ca nu am cum sa gasesc solutie "practica" pentru pocainta.
Aceasta vine doar de la Dumnezeu, cred eu. Si trebuie sa ne rugam pt ea.

[anna21]

Si ca sa-mi sustin punectul de vedere.. un citat (care pe mine m-a inspaimantat cand l-am descoperit):
"Pentru că zici: "N-am greşit", de aceea iată Eu cu tine mă voi judeca." (Ieremia 2:35)

[Noesisaa]

Vai, am vrut sa fac o mica gluma pe seama Sophiei, si iata ce a iesit....

[cristiboss56]

Arhimandrit Atanasie Anastasoiu - Stareţ al Sfintei Mănăstiri a Marii Meteora : "Spovedania "- întdrumar : http://www.scribd.com/doc/411371/Spo...ie-Anastasoiu-

[zaharia_2009]

În prealabil postat de cristiboss56

Arhimandrit Atanasie Anastasoiu - Stareţ al Sfintei Mănăstiri a Marii Meteora : "Spovedania "- întdrumar : http://www.scribd.com/doc/411371/Spo...ie-Anastasoiu-

Bun linc si interesant ai recomandat ! Pacat ca cei ce ar trebui sa-l invete il vor amina pina la neglijare !

[sophia]

Multumesc tuturor ca se straduie sa-mi raspunda.
Sa va raspund si eu la niste intrebari ale voastre:

1. Cum ma consider eu? Sunt convinsa ca fac pacate, dar nu stiu care.
De aceea as fi preferat ca preotii sa-ti spuna ei, sau cel mai bine sa te intrebe ei la spovedanie. Nu stiu daca ma pot incadra in inderptare. Acolo toate lucrurile de pe lumea asta sunt considerate pacate si eu nu cred asta.
Nu stiu cum ma vede Dumnezeu. Si nu stiu ce considera El pacat.
Am mai spus si repet: nu am incredere in ce scriu oamenii.
Mai stiu si ca fac lucruri bune, pe care insa se pare ca nu trebuie sa le luam in seama. Nu conteaza. Asta ma doare cumplit. Cum sa mai ai curajul sa faci ceva bun, cand esti "desconsiderat" si "batut" in continuare ca ultimul rau-facator.
Voi asa considerati pacatosii din cate observ.
Eu chiar asa rea nu ma consider. Ma stradui, dar nu sunt singura pe lumea asta si viata este asa cum este. Nu depinde totul numai de mine, din pacate.

2. Daca as avea un duhovnic adevarat l-as intreba multe si n-as mai avea nevoie poate de acest forum. Dar preotul meu nu are timp.

Sincera sa fiu sunt socata de cat de bine si clar vedeti voi pacatele (mai ales ale altora).
Exista si lucruri care nu vi se par pacate pe lumea asta? Dati-mi exemple in acest sens.
Ceea ce faceti voi imi aminteste de farisei (vor fi si Duminica viitoare). "Eu sunt bun credincios pentru ca imi vad mereu toate pacatele (multe, multe), ma spovedesc si fac si dreg, tu nu..."
Eu nu pot sa stiu cum sunteti voi, dar asa scrieti.

3. In felul meu nu ma consider nici departe de Dumnezeu, dimpotriva. Asa cum sunt si ma indruma El, sunt fiica lui.

4. @glykys - exact asta incerc eu sa fac: citatul tau din carticica de rugaciuni imi este model. Are tot ce trebuie. Alea sunt pacatele numite de Dumnezeu, nici mai multe, nici mai putine. Eu asa stiu.

5. "Pentru ca Dumnezeu Fiul a spus: "Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu." (Luca 18:19). Sofia, tu il crezi pe Dumnezeu cand spune asta?". Il cred si asa este.
Si atunci nu inteleg toata discutia cu pacatele, de aici. Nu suntem buni si nici sfinti si nu vom fi vreodata. Astia suntem toti. Si Dumnezeu stie asta, ca El ne-a facut asa. Daca vroia altceva ne facea direct sfinti si gata.
EL nu ne vroia sfinti?

Si cei care au devenit sfinti, au fost tot prin voia Lui. Le-a aratat acest drum.
Noua ne-a aratat sa invatam, sa traim cuminti dar normal, sa ne casatorim, sa facem copii. Pe unii i-a condus la manastire (stia tot EL pe cine...).
Sunt multe lucruri care nu le stim si nu le simtim. Si atunci cum sa le inventam?
Eu asta nu pricep. Daca mi-ar insira un preot si m-ar intreba, as spune: da, sau nu. Si cred ca asta tot dupa sufletul si mintea mea. Altfel de unde?

Am senzatia ca vorbim in paralel. Eu nu spun ca voi gresiti. Pentru voi asa o fi bine. E bine (am mai spus asta) ca voi aveti totul atat de clar si perfect in minte.
Eu nu, eu va sunt inferioara in credinta. Asta este concluzia mea.

[cristiboss56]

Da, frate Zaharia , se confirmă cele pe care le-ai scris ! Avem confirmarea din partea @ sophia , drept pentru care îi mulţumesc în numele tuturor ce s-au străduit să-i răspundă aici şi nu numai . Avem confirmarea ! @sophia a recunoscut că trăieşte într o lume paralelă nou , nevăzută şi neânţeleasă de noi . Avem confirmare ! @sophia a recunoscut că mintea ei lucrează şi le-nţelege foarte bine pe cele din propria-i lume paralelă nouă . Sunt oameni ce trăiesc în lumi paralele şi afecţiunea este cunoscută în lumea medicală, dar nu aceasta este tema topicului de faţă . O noapte liniştită !

[anna21]

Te rog sa nu te plangi iar ca esti atacata.
Imi consum din timpul meu si cu risul sa te intristez, simt ca trebuie saz-ti scriu asta.
Ca sa nu te superi, voi descrie alta persoana reala care are comportament similar.
Sotia ii spune lui: du-te si cumpara niste lapte, avem neparata nevoie.
El zice: ce fel de lapte? 2% frasime, 1%.. degrasat total.. sau lapte integral?
Ea: oricare.. ia cu 2%
El: la cutie sau la punga?
Ea: of, nu conteaza, ia la punga.. ba nu, la cutie ca data trecuta era expirat cel la punga.
El: de unde? Sa merg la magazinul X sau y?
Ea: mergi la X, ca imi plac patronii.
Dupa jumatate de ora el vine fara lapte! Spunand ca nu a gasit lapte 2% la cutie desi a fost la ambele magazine.
Ea: dar de ce nu ai luat alt fel de lapte?
El: pai nu ai spus tu ca nu este bun?


Concluziile le trageti singuri.

Totusi ca sa nu va lipsesc de explicatii.. este un comportament tipic pasiv agresiv.

El are parere buna despre el, dar crede ca nu este suficient de apreciat.. Ca urmare, vrea sa se razbune!
Nu poate face lucruri negative in mod direct deoarece trebuie sa mentina parerea buna despre el.
Dar indirect se razbuna si creaza sicane celor din jur.
Ce-i poti reprosa? A fost sa ia lapte, a mers la ambele magazine (deci pare a-si da interesul), dar vine fara lapte (ca sa pedepseasca sotia) si cumva este tot vina ei.

Sophia te rog sa intelegi ca nu din rautate scriu aceste lucruri.
(Cazul prezentat este real si pot descrie multe situatii similare. Impactul asupra celor din jur este dezastruos, totusi el reuseste sa puna vina tot pe cei din jur).