Mai soro Fani vezi ca daca iei Dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul vezi acolo referitor la lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu Iisus Hristos.
La catolici exista prin inselarea duhurilor rele interpretarea ca dreptatea lui Dumnezeu care s-a lucrat la mantuirea neamului omenesc inseamna ca Dumnezeu Tatal fusese jignit de omenire ,fusese ofensat de pacatul lui Adam si acum faptul ca era ofensat trebuia sa primeasca satisfactie.
Sfantul Ioan Damaschinul arata ce inseamna dreptatea lui Dumnezeu in faptul ca Dumnezeu a venit si s-a imbracat cu firea umana spre a izbavi pe om de starea nefericita in care cazuse prin lucrarea raului pizmas Satana:
(aci de la cartea a III-a din Dogmatica,Capitolul I, "Despre dumnezeiasca întrupare, despre purtarea de grijă de noi
și despre mântuirea noastra".Se poate vedea pagina 114 din Dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul aparuta la EIMBMBOR cu binecuvantarea PF Teoctist,eu am editia 2005.Pe internet intr-o traducere )
"Și pentru că dușmanul amăgește pe om cu nădejdea Dumnezeirii, acum este amăgit, căci Domnul s-a îmbrăcat cu haina trupului și arată în același timp bunătatea, înțelepciunea, dreptatea si puterea lui Dumnezeu.
Bunătatea, pentru că n-a trecut cu vederea slăbiciunea făpturii Lui, ci s-a îndurat de cel căzut și i-a întins mâna.
Dreptatea, pentru că omul fiind biruit, nu îngăduie ca altcineva decât omul să învingă pe tiran și nici nu răpește cu forța pe om de la moarte, ci pe acela pe care altă dată moartea îl subjugase prin păcat, pe acesta cel bun și cel drept l-a făcut iarăși biruitor și a mântuit pe cel asemenea prin unul asemenea, lucru ce părea cu neputință.
Ințelepciunea, pentru că a găsit dezlegarea cea mai potrivită a acestui lucru imposibil. Căci prin bunăvoința lui Dumnezeu si a Tatălui, Fiul Unul-Născut si Cuvântul lui Dumnezeu, cel care este în sânul lui Dumnezeu și al Tatălui, cel deoființă cu Tatăl si cu Sfântul Duh, cel mai înainte de veci, cel fără de început, cel care era dintru început si era cu Dumnezeu si cu Tatăl si era Dumnezeu si există în chipul lui Dumnezeu, se pogoară aplecând cerurile, adică smerind fără să smerească înălțimea Lui cea nesmerită, se pogoară spre robii Lui printr-o pogorâre inexprimabilă si incomprehensibilă. Căci aceasta înseamnă pogorârea. Și fiind Dumnezeu desăvârșit, se face om desavârsit si savârseste cea mai mare noutate din toate noutățile, singurul nou sub soare, prin care se arată puterea infinită a lui Dumnezeu. Căci ce poate fi mai mare decât ca Dumnezeu să se facă om? Și Cuvântul s-a făcut fără schimbare trup din Duhul cel Sfânt și din Maria Sfânta Pururea Fecioară Născătoarea de Dumnezeu. Și singurul iubitor de oameni se face mijlocitor între om si Dumnezeu, fiind zămislit în preacuratul pântece al Fecioarei, nu din voință sau din poftă sau din legătură bărbăteasc sau din naștere voluptuoasă, ci de la Duhul Sfânt și în chipul celei dintâi faceri a lui Adam.
Și se face supus Tatălui, prin luarea firii noastre, vindecând neascultarea
noastră și făcându-ni-se pildă de ascultare, în afară de care nu este cu
putință să dobândim mântuire."
Vezi ca Sfantul Ioan Damaschinul vorbeste destul de lamurit si de Sfanta Impartasanie de care spune ca Duhul Sfant vine si preface painea si vinul de acolo in trupul lui Dumnezeu Iisus Hristos.Si avem trupul si sangele real a lui Dumnezeu Iisus Hristos in Sfanta Impartasanie iar nu tipul lor.
(aci de la Cartea a IV-a ,capitolul XIII adica 13,pagina 200 din editia mentionata mai sus)
"Și acum mă întrebi cum pâinea se face trupul lui Hristos și vinul si apa sângele lui Hristos? Ți-o voi spune eu. Sfântul Duh se coboară peste ele și face pe acelea ce sunt mai presus de cuvânt si de cuget."
.
.
.
.
"Pâinea si vinul sunt în chip real trupul unit cu Dumnezeirea; ele sunt
trupul luat din Sfânta Fecioară. Asta nu înseamnă că se pogoară din cer
trupul care a fost înălțat, ci că însăși pâinea și vinul se prefac în trupul si
sângele Domnului. Dar dacă cauți să afli chipul în care se face aceasta, îți
este de ajuns să auzi că se fac prin Duhul Sfânt, după cum Domnul si-a
făcut prin Duhul Sfânt, luiși în El însuși, trup din Sfânta Născătoare de
Dumnezeu. Mai mult nu cunoaștem decât că Cuvântul lui Dumnezeu este
real, activ, atotputernic, dar modul în care se prefac nu se poate cerceta. Nu este rău să spunem și aceasta, că după cum în chip natural, prin mâncare, pâinea, iar prin băutură, vinul și apa se prefac în trupul si sângele celui care mănâncă si bea, și nu devine alt corp decât corpul lui cel mai dinainte, tot astfel și pâinea punerii înainte, vinul si apa, prin invocarea și pogorîrea Sfântului Duh se prefac în chip supranatural în trupul și sângele lui Hristos și nu sunt doi, ci unul si același."
Oare la liturghiile din BC e epicleza sa roage preotul pe Dumnezeu sa prefaca painea si vinul in trupul si sangele lui Dumnezeu Iisus Hristos?
"Pâinea și vinul nu sunt tipul trupului și sângelui lui Hristos — să nu
fie! — ci însuși trupul îndumnezeit al Domnului, însuși Domnul când a
spus: „Acesta este trupul Meu”, n-a spus: „acesta este tipul trupului
Meu", ci a spus: „Acesta este trupul Meu"; și n-a spus: „Acesta este tipul
sângelui Meu", ci: „acesta este sângele Meu”. Și înainte de aceasta, a
spus iudeilor: „Dacă nu mâncați trupul Fiului omului si nu beți sângele Lui,
nu aveți viață întru voi”. „Căci trupul Meu este mâncare adevărată și
sângele Meu băutură adevărată”. Și iarăși: „Cel care mă mănâncă va
trăi”.
.
.
.
.
aci pagina 201:
Pentru aceea să ne apropiem cu toată frica, cu conștiința curată si cu o
credință neîndoielnică și negreșit ne va fi nouă după cum credem, dacă nu
ne îndoim. Să o cinstim pe aceasta cu toată curățenia, atât sufletească cât și trupească, căci este dublă. Să ne apropiem de ea cu o dorință înfocată, si încrucișând palmele să primim trupul celui răstignit. Punând peste dânsul ochii, buzele și fruntea să ne împărtășim cu dumnezeiescul cărbune, pentru ca focul dorinței din noi, luând arderea din cărbune, să ardă complet păcatele noastre, să lumineze inimile noastre, să ne aprindem și să ne îndumnezeim prin împărtășirea focului dumnezeiesc. Cărbune a văzut Isaia. Cărbunele nu este un lemn simplu, ci este unit cu focul. Tot astfel si pâinea împărtășaniei, nu este pâine simplă, ci unită cu Dumnezeirea; iar trupul unit cu Dumnezeirea nu este o singură fire, ci una a trupului si alta a Dumnezeirii unite cu el; pentru aceea amândoua împreună nu sunt o fire, ci două.
Melchisedec, preotul Dumnezeului celui prea înalt, a primit cu pâine
si cu vin pe Avraam care s-a întors după învingerea celor de alt neam.
Masa aceea preînchipuia masa aceasta mistică, după cum si preotul acela
era tipul și icoana adevăratului arhiereu Hristos. „Tu, spune Scriptura,
ești preot în veac după rânduiala lui Melchisedec”. Pâinile punerii
înainte închipuiau această pâine. Aceasta este jertfa cea curată, adică
nesângeroasă, care a spus Domnul, prin profet, să i se aducă de la răsăritul
soarelui pâna la apus."