Saptamana de "rugaciune" Ecumenica

[mihailt]

Mai soro Fani vezi ca daca iei Dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul vezi acolo referitor la lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu Iisus Hristos.
La catolici exista prin inselarea duhurilor rele interpretarea ca dreptatea lui Dumnezeu care s-a lucrat la mantuirea neamului omenesc inseamna ca Dumnezeu Tatal fusese jignit de omenire ,fusese ofensat de pacatul lui Adam si acum faptul ca era ofensat trebuia sa primeasca satisfactie.

Sfantul Ioan Damaschinul arata ce inseamna dreptatea lui Dumnezeu in faptul ca Dumnezeu a venit si s-a imbracat cu firea umana spre a izbavi pe om de starea nefericita in care cazuse prin lucrarea raului pizmas Satana:
(aci de la cartea a III-a din Dogmatica,Capitolul I, "Despre dumnezeiasca întrupare, despre purtarea de grijă de noi
şi despre mântuirea noastra".Se poate vedea pagina 114 din Dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul aparuta la EIMBMBOR cu binecuvantarea PF Teoctist,eu am editia 2005.Pe internet intr-o traducere )

"Şi pentru că duşmanul amăgeşte pe om cu nădejdea Dumnezeirii, acum este amăgit, căci Domnul s-a îmbrăcat cu haina trupului şi arată în acelaşi timp bunătatea, înţelepciunea, dreptatea si puterea lui Dumnezeu.
Bunătatea, pentru că n-a trecut cu vederea slăbiciunea făpturii Lui, ci s-a îndurat de cel căzut şi i-a întins mâna.
Dreptatea, pentru că omul fiind biruit, nu îngăduie ca altcineva decât omul să învingă pe tiran şi nici nu răpeşte cu forţa pe om de la moarte, ci pe acela pe care altă dată moartea îl subjugase prin păcat, pe acesta cel bun şi cel drept l-a făcut iarăşi biruitor şi a mântuit pe cel asemenea prin unul asemenea, lucru ce părea cu neputinţă.
Inţelepciunea, pentru că a găsit dezlegarea cea mai potrivită a acestui lucru imposibil. Căci prin bunăvoinţa lui Dumnezeu si a Tatălui, Fiul Unul-Născut si Cuvântul lui Dumnezeu, cel care este în sânul lui Dumnezeu şi al Tatălui, cel deofiinţă cu Tatăl si cu Sfântul Duh, cel mai înainte de veci, cel fără de început, cel care era dintru început si era cu Dumnezeu si cu Tatăl si era Dumnezeu si există în chipul lui Dumnezeu, se pogoară aplecând cerurile, adică smerind fără să smerească înălţimea Lui cea nesmerită, se pogoară spre robii Lui printr-o pogorâre inexprimabilă si incomprehensibilă. Căci aceasta înseamnă pogorârea. Şi fiind Dumnezeu desăvârşit, se face om desavârsit si savârseste cea mai mare noutate din toate noutăţile, singurul nou sub soare, prin care se arată puterea infinită a lui Dumnezeu. Căci ce poate fi mai mare decât ca Dumnezeu să se facă om? Şi Cuvântul s-a făcut fără schimbare trup din Duhul cel Sfânt şi din Maria Sfânta Pururea Fecioară Născătoarea de Dumnezeu. Şi singurul iubitor de oameni se face mijlocitor între om si Dumnezeu, fiind zămislit în preacuratul pântece al Fecioarei, nu din voinţă sau din poftă sau din legătură bărbăteasc sau din naştere voluptuoasă, ci de la Duhul Sfânt şi în chipul celei dintâi faceri a lui Adam.

Şi se face supus Tatălui, prin luarea firii noastre, vindecând neascultarea
noastră şi făcându-ni-se pildă de ascultare, în afară de care nu este cu
putinţă să dobândim mântuire."



Vezi ca Sfantul Ioan Damaschinul vorbeste destul de lamurit si de Sfanta Impartasanie de care spune ca Duhul Sfant vine si preface painea si vinul de acolo in trupul lui Dumnezeu Iisus Hristos.Si avem trupul si sangele real a lui Dumnezeu Iisus Hristos in Sfanta Impartasanie iar nu tipul lor.
(aci de la Cartea a IV-a ,capitolul XIII adica 13,pagina 200 din editia mentionata mai sus)
"Şi acum mă întrebi cum pâinea se face trupul lui Hristos şi vinul si apa sângele lui Hristos? Ţi-o voi spune eu. Sfântul Duh se coboară peste ele şi face pe acelea ce sunt mai presus de cuvânt si de cuget."
.
.
.
.
"Pâinea si vinul sunt în chip real trupul unit cu Dumnezeirea; ele sunt
trupul luat din Sfânta Fecioară. Asta nu înseamnă că se pogoară din cer
trupul care a fost înălţat, ci că însăşi pâinea şi vinul se prefac în trupul si
sângele Domnului. Dar dacă cauţi să afli chipul în care se face aceasta, îţi
este de ajuns să auzi că se fac prin Duhul Sfânt, după cum Domnul si-a
făcut prin Duhul Sfânt, luişi în El însuşi, trup din Sfânta Născătoare de
Dumnezeu. Mai mult nu cunoaştem decât că Cuvântul lui Dumnezeu este
real, activ, atotputernic, dar modul în care se prefac nu se poate cerceta. Nu este rău să spunem şi aceasta, că după cum în chip natural, prin mâncare, pâinea, iar prin băutură, vinul şi apa se prefac în trupul si sângele celui care mănâncă si bea, şi nu devine alt corp decât corpul lui cel mai dinainte, tot astfel şi pâinea punerii înainte, vinul si apa, prin invocarea şi pogorîrea Sfântului Duh se prefac în chip supranatural în trupul şi sângele lui Hristos şi nu sunt doi, ci unul si acelaşi."



Oare la liturghiile din BC e epicleza sa roage preotul pe Dumnezeu sa prefaca painea si vinul in trupul si sangele lui Dumnezeu Iisus Hristos?





"Pâinea şi vinul nu sunt tipul trupului şi sângelui lui Hristos — să nu
fie! — ci însuşi trupul îndumnezeit al Domnului, însuşi Domnul când a
spus: „Acesta este trupul Meu”, n-a spus: „acesta este tipul trupului
Meu", ci a spus: „Acesta este trupul Meu"; şi n-a spus: „Acesta este tipul
sângelui Meu", ci: „acesta este sângele Meu”. Şi înainte de aceasta, a
spus iudeilor: „Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului si nu beţi sângele Lui,
nu aveţi viaţă întru voi”. „Căci trupul Meu este mâncare adevărată şi
sângele Meu băutură adevărată”. Şi iarăşi: „Cel care mă mănâncă va
trăi”.
.
.
.
.
aci pagina 201:
Pentru aceea să ne apropiem cu toată frica, cu conştiinţa curată si cu o
credinţă neîndoielnică şi negreşit ne va fi nouă după cum credem, dacă nu
ne îndoim. Să o cinstim pe aceasta cu toată curăţenia, atât sufletească cât şi trupească, căci este dublă. Să ne apropiem de ea cu o dorinţă înfocată, si încrucişând palmele să primim trupul celui răstignit. Punând peste dânsul ochii, buzele şi fruntea să ne împărtăşim cu dumnezeiescul cărbune, pentru ca focul dorinţei din noi, luând arderea din cărbune, să ardă complet păcatele noastre, să lumineze inimile noastre, să ne aprindem şi să ne îndumnezeim prin împărtăşirea focului dumnezeiesc. Cărbune a văzut Isaia. Cărbunele nu este un lemn simplu, ci este unit cu focul. Tot astfel si pâinea împărtăşaniei, nu este pâine simplă, ci unită cu Dumnezeirea; iar trupul unit cu Dumnezeirea nu este o singură fire, ci una a trupului si alta a Dumnezeirii unite cu el; pentru aceea amândoua împreună nu sunt o fire, ci două.
Melchisedec, preotul Dumnezeului celui prea înalt, a primit cu pâine
si cu vin pe Avraam care s-a întors după învingerea celor de alt neam.
Masa aceea preînchipuia masa aceasta mistică, după cum si preotul acela
era tipul şi icoana adevăratului arhiereu Hristos. „Tu, spune Scriptura,
eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec”. Pâinile punerii
înainte închipuiau această pâine. Aceasta este jertfa cea curată, adică
nesângeroasă, care a spus Domnul, prin profet, să i se aducă de la răsăritul
soarelui pâna la apus."

[Fani71]

În prealabil postat de mihailt

Mai soro Fani vezi ca daca iei Dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul vezi acolo referitor la lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu Iisus Hristos.
La catolici exista prin inselarea duhurilor rele interpretarea ca dreptatea lui Dumnezeu care s-a lucrat la mantuirea neamului omenesc inseamna ca Dumnezeu Tatal fusese jignit de omenire ,fusese ofensat de pacatul lui Adam si acum faptul ca era ofensat trebuia sa primeasca satisfactie.

Da, stiu asta, este o doctrina reductoare.
Dar catolicii din cate stiu eu nu mai sunt atat de incantati nici ei de ea.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Fani71

Da, stiu asta, este o doctrina reductoare.
Dar catolicii din cate stiu eu nu mai sunt atat de incantati nici ei de ea.

Hehe.

Sa inteleg ca daca la un moment dat catolicilor n-o sa le mai placa dogma despre Sfanta Treime o pot abandona?

Glumesc, desigur, dar ce zici tu mi se pare foarte grav. Ce incredere sa ai intr-o Biserica pentru care dogmele devin facultative?

[Fani71]

În prealabil postat de Lavrentiu

Hehe.

Sa inteleg ca daca la un moment dat catolicilor n-o sa le mai placa dogma despre Sfanta Treime o pot abandona?

Glumesc, desigur, dar ce zici tu mi se pare foarte grav. Ce incredere sa ai intr-o Biserica pentru care dogmele devin facultative?

Din cate stiu eu, doctrina lui Anselm de Canterbury cu satisfactia divina nu este dogma la catolici, este un fel de teologumen.
Dar poate ma insel.

Insa sigur, ai dreptate in principiu: in Biserica Catolica actuala, in practica, se renunta foarte usor la dogme. Nu zic de Vatican, zic de cum se preda religia in dioceze. Cel putin asa vedeam lucrurille in Germania, unde catolicii au facut mai multe eforturi decat in alte parti sa se asemene protestantilor.

[georgeval]

In seara aceasta in catedrala Patriarhala a avut loc "rugaciunea pentru unitate". IPS Ioan Robu-BRC a vorbit intr-un mod retoric- Cum pot sa-l iubesc pe aproapele meu dintr-o alta Biserica?, iar Preafericitul Daniel-BOR a subliniat ca Hristos nu a tinut un discurs teologic despre unitatea Bisercii- in rugaciunea arhiereasca- ci ne-a vorbit despre unitatea Bisericii in genunchi rugandu-se.

În prealabil postat de georgeval

In seara aceasta in catedrala Patriarhala a avut loc "rugaciunea pentru unitate". IPS Ioan Robu-BRC a vorbit intr-un mod retoric- Cum pot sa-l iubesc pe aproapele meu dintr-o alta Biserica?, iar Preafericitul Daniel-BOR a subliniat ca Hristos nu a tinut un discurs teologic despre unitatea Bisercii- in rugaciunea arhiereasca- ci ne-a vorbit despre unitatea Bisericii in genunchi rugandu-se.

Am ascultat interviurile date de cei doi. Ideea principala era uniunea prin harul lui Dumnezeu (deci nu prin ratiunea oamenilor). Iar patriarhul nostru a facut referire la dezbinarea produsa, ca rod al pacatului ce este el insusi dezbinare.

E adevarat ca agheasma catolicilor se strica?

Daca-i adevarat acest lucru si daca vad si ei marile minuni ale Ortodoxiei, de ce nu se intereseaza mai mult de desavarsirea credintei? Cine-i opreste sa se intoarca la Ortodoxie?

Vrem sa facem din biserici simple sali de teatru unde sa se simta bine toata lumea? Spre ce ne indreptam?

Dragostea pentru adevar nu poate fi inlocuita cu niciun alt fel de dragoste!

Saptamana de rugaciune mi-a lasat un gust amar. Ortodoxia este ingenuncheata si umilita, iar asta nu e bine.