Citat:
În prealabil postat de Fani71
Este unul din paradoxuri.. Ca in evangleia in care tatal copilului posedat spune: Cred, Doamne, ajuta necredintei mele'. Intelegi?
Nu il avem pe Hristos viu in noi, dar in acelasi timp incercam sa implinim poruncile.
Calea spre a le indeplini nu este dupa parerea mea respectarea a mii de detalii exterioare. Pe care, cum spune sf. Pavel despre poruncile si porunciulitele Legii, este pâna la urma imposibil sa le respectam intru totul si care nu ne indreptatesc in fata lui Dumnezeu.
Fie, poate fi pentru unii o cale dar la inceput, si daca incearca mereu sa nu piarda esentialul din ochi.
Insa a face din asta un principiu cred ca transforma crestinismul intr-o religie pagana sau intr-un nou iudaism.
|
Fani.. tu tot vorbesti de pericolul iudaizarii credintei..
Din perspectiva mea, fariseii credeau ca sunt mantuiti "din oficiu" pentru ca indeplineau un ritual.
Nu cred ca exista vreun crestin traitor sa creada ca purtatul baticului sau chiar postul mantuiesc! Este un fals pericol, cel la care te referi.
Pe de alta parte, daca postul ni se cere (chiar si Iisus Hristos a postit) si noi nu-l tinem.. mi se pare aiurea sa sustinem ca indeplinim poruncile iubirii.
Ce iubire este aceea in care ignoram ce ni se cere?