Citat:
În prealabil postat de anna21
Am spus ca este sacrificiul. Este diferit.
Parerea mea este ca nimeni nu este scutit de suferinta. Si nu este de dorit sa evitam suferinta.
Si oricat de ingamfata ti-as parea.. eu iti vorbesc din experienta personala, nu din carti si auzite. si in familia mea s-a discutat despre divort.. si daca mai sunt inca maritata este doar din cauza ca am avut bucuria sa cunosc crestini care mi-au spus "poarta-ti crucea" la momentul potrivit. Eu nu pot spune azi altceva decat acelasi lucru:
fiecare este dator sa-si poarte crucea, care o fi ea.
Sa spun altceva ar fi o tradare, o lepadare de Hristos.
Si dupa ce incercarea trece.. o sa vezi: crucea nu este grea. Ci noi suntem nevolnici! (ca nu traim nici pentru mancare, bautura, iubire romantica sau afirmarea sinelui!)
Nu promovez violenta in familie.. deloc!
Dar fiecare trebuie sa-si vada in primul rand propriile pacate! Romania este campioana la avorturi, de ex. Cunosc si eu o femeie care sufera in tacere.. poate ca suferinta i-a fost data spre binele ei: sa-si marturiseasca avorturile. Deocamdata sta departe de biserica si nu are liniste. Nu sunt eu in masura sa judec astfel de lucruri.
|
Toate suferintele si experientele ( bune sau rele) din viata unui om vin dintr-o cauza. Inteleg ce spui si-ti dau dreptate, dintr-un punct de vedere. Poate ca experimentam o anumita suferinta pentru ca si noi am facut candva un rau si am facut pe cineva sa sufere. Exista o vorba: ce semeni, aia aduni. Dar toate iau sfarsit in momentul in care intelegi unde e buba si o repari, fara a mai face rau nici tie, nici celui cu care esti in contact si nici persoanelor implicate la mijloc.
O metoda buna de a schimba ceva este sa renunti la anumite sabloane de gandire care s-au dovedit ca fac rau.