Citat:
În prealabil postat de lacrimi
Mai inteles gresit. N-am spus nici o clipa ca a iubi inseamna egoism.
Bunicul meu a murit la 97 de ani, iar bunica nu a rezistat mai mult de 3 saptamani fara el si s-a dus si ea. Asta inseamna dragoste adevarata, sunt foarte de acord. Pentru ca cei doi au fost un trup, iar prin moartea unuia ramane doar jumatate pe pamant... Aici este intr-adevar ceva extraordinar si nimic din caracteristicile egoismului.
Alta insa este problema cu copiii. Eu la asta ma refeream. Nu spun ca trebuie sa-i uiti, sa nu-i vizitezi, sa nu-i ajuti.... Din contra: "cinsteste pe tatal si pe mama ta". Dar si ei trebuie sa inteleaga ca prioritatile tale s-au schimbat, ca asa cum si ei la randul lor au facut, copilul pleaca de langa parinti, pentru a-si forma propria familie, pentru a avea proprii copii. A face altfel sau a avea alte pretentii, eu consider ca inseamna egoism. Este normal sa-ti lipseasca, sa plangi uneori de dorul lor, dar trebuie sa le vezi plecarea de langa tine ca pe ceva firesc...
|
Dar si parintii, de la o varsta in sus 60+, 65+, ce sa urmeze dupa asta? Majoratul?
Sa te astepte cat iti faci tu un rost in alte parti ca poate, poate?
Ei se asteapta la un nepotel, sa iasa cu el in parc, sa se bucure vazand cum creste, sa-i citeasca povesti, sa te streseze pe tine invatandu-l lucruri cu care nu esti de acord...
Si ce le oferi? 0 nepotei sau unul care nici nu vb romana si nici nu-i cunoaste?
Cred ca e tragic si deceptionant pt ei cand vad ca ultimul rost pe care si-l mai construiau in putinul timp ramas se naruie...