Citat:
În prealabil postat de
AndruscaCIM 
În prealabil postat de 01andrei01
Cred ca m-ati inteles gresit,deci Este vorba despre Episcopul de targoviste sau nush,in fine omul cel mare de peste biserica din zona aceea,nu stiu cum il cheama exact,dar el a vrut sa intre acolo in manastire pt ca nu credea si pe aleea acea acolo in curtea manastirii a cazut si si-a rupt piciorul,a fost dus la spital si in fine dar credinciosii l-au intrebat "Parinte tot nu crezi?" si el a zis ca daca i se taie picioarele si nu crede si s-a imbolnavit de o boala la picioare,si s-a chinuit pana ma-i anu trecut sau nu-s exact cand a murit...Dar a lasat Domnul cuvant la moartea lui,si Preotul nu a putut sa moara pana nu a zis ca ,Crede in Cuvantul Lui Dumnezeu.Nu-mi mai aduc exact aminte de totii termenii pt ca am auzit povestea aceasta cand eram mai mic...O sa ma documentez si o sa va spun exact...dar va rog sa va documentatii si voi...Este adevarata povestea
Ok...sa ne aduci mai multe informatii, ca eu am dat un google si nu am gasit absolut nimic..deci sper sa te edifici si sa ne poti spune mai multe si mai concrete!
Poate o fi avut omul diabet, sau alte afectiuni care au condus la acea stare...ca mai exista si posibilitatea asta totusi!
Ceea ce Andrei spune ca este "o poveste adevarata" este chiar o poveste, in care adevarul este amestecat cu fictiunea.
Pe cand traia, episcopul Vasile Targovisteanul a fost curtat de mai multe ori de catre liderii puciosi, care incercau sa obtina de la el o "recunoastere" oficiala ca ei sunt niste crestini pravoslavnici a caror invatatura este demna de urmat de catre toti cei care se pretind a fi ortodocsi. La randul lui, Vasile incerca pe diverse cai diplomatice, deci cu binisorul, ca sa-i aduca pe puciosi sub ascultarea sa de vladica. In aceasta perioada relatiile dintre ei erau destinse, vladica Vasile a fost primit in incinta "manastirii" pentru discutii si tratat cu consideratie si cu respect, si fiecare "tabara" incerca s-o castige de partea ei pe cealalta. Asta in conditiile in care liderii puciosi nutreau (barfindu-l prin spate) un profund dispret fata de Vasile, considerandu-l un mare pacatos si aducand pentru asta o sumedenie de argumente, aflate de ei din auzite. Asadar, nici vorba ca sa fi sarit vladica gardul si sa-si fi rupt piciorul.
Vazand ca bate apa in piua, Vasile a incercat in ultima instanta o rezolvare "in forta" a diferendumului, aducand cu o masina de teren cateva calugarite autentice si incercand sa le instaleze la "manastirea" de la Pucioasa in virtutea dreptului sau de "episcop al locului". Puciosii au simtit ca li se pregateste exilul si le-au trantit poarta in nas si lui Vasile, si calugaritelor. De atunci incepand, conflictul dintre puciosi si Vasile a luat accente fatise si iritate. Peste cativa ani, Vasile Targovisteanul a mai fost la Pucioasa impreuna cu Irineu Bistriteanul, prilej cu care Irineu a pronuntat public, in fata portilor "manastirii" ( puciosii stateau pe zidul de incinta si pazeau portile ferecate, filmand si fotografiind toata scena), lepadarea sa de secta, ca sa auda si puciosii, chiar din gura lui, optiunea sa definitiva de lepadare, caci pentru asta venise el acolo.
Peste alti cativa ani Vasile a suferit o operatie in spitalul de la Targoviste pentru o arterita obliteranta mai veche, dar nu a supravietuit complicatiilor. Or boala se agravase prea mult, ori medicii de provincie erau mai slabuti, cert este ca Vasile a dat ortul popii, caci un preot pucios a fost in taina la capataiul lui de muribund ca sa-i inregistreze parerea de rau pentru neintelegerile avute cu "fratii puciosi", fireasca la oricine ar fi ajuns in asemenea clipe. Puciosii au fost insa si aici pe faza, ca de obicei, pentru ca lor "le spunea Domnul ce au de facut", si au facut publice regretele postume ale vladicai, ca un semn ca
n-a facut bine ce-a facut. Apoi au inventat imediat povestea cu "auto-blestemul lui Vasile, care si-a blestemat singur picioarele", blestem pe care Dumnezeu, binevoitor si drept, a hotarat sa-l implineasca intocmai si la timp, prin tairea picioarelor lui Vasile, taiere pusa in practica de catre medicii provinciali in spitalul din
cetatea de scaun a Targovistei.
Dupa un an, puciosii au pretins ca duhul lui Vasile a primit "invoire" de la Dumnezeu, a venit din cer pe aripile vantului si le-a comunicat liderilor puciosi la ureche cat de mult a plans si s-a cait el in cer pentru ca a fost impotrivitor Noului Ierusalim, sfatuindu-i pe ceilalti arhierei sa nu cumva faca ce a facut el, ca sa nu pateasca si ei la fel, ci sa se supuna sectei de la Pucioasa, pe motiv ca numai acolo mai e biserica cea adevarata, toate celelalte biserici fiind de mult apostate.