Citat:
În prealabil postat de FiulRisipitor
Treaba cu "probleme de relationare" din cauza home schooling mi se pare usor exagerata. Eu cred ca tine de fire copilului. Ori ca face 4 ... 7 ore la o scoala si apoi merge la joaca afara, ori acelasi numar de ore acasa e cam la fel. In orice scoala toti se impart in grupuri si grupulete destul de restranse, deci numarul de persoane cu care interactioneaza este limitat la grupul la care adera. Ca sa nu mai vorbim de elevii din clasele mari, care mai si chiulesc. Scoala este ultimul loc unde socializeaza. Imi aduc aminte de fosti colegi care deabia scoteau 3 vorbe pe zi in scoala. Unii au ramas asa pentru ca asa era firea lor, mai timizi, altii acum vorbesc si "socializeaza" de nu-i mai recunosti...
Vorbind strict de educatie si cunostiinte, consider home schooling cea mai buna varianta in cazul in care parintii sunt bine pregatiti si au timpul necesar (sau destui bani si cunosc profesori de calitate). Problemele de comunicare sunt aproape inexistente, atat timp cat la finalul programului zilnic copilul este liber sa iasa la joaca (ba chiar usor stimulat daca il scoti tu in locuri unde ar putea intalni alti copii), si bineinteles in cazul in care casa nu este in izolata in varful muntelui.
|
Oricum eu sustin ca socializarea incepe inca de la gradinita, scoala...etc, practic locuri in care ajungi sa socializezei vrand nevrand cu mai multe tipuri de personalitati....asta fara nicio indoiala.
Cum sa se poata face o comparatie intre scoala si casa, pai eu in scara aveam cativa copii de varsta mea, insa in timp am ajuns sa nu mai avem acelasi stil de viata, si fiecare si-a vazut de drumul lui.....dar pe langa astia, ii aveam si pe cei de la scoala...si chit ca eram cumva mai timida, eram si foarte sociabila in acelasi timp....si cu bisericute cu tot...tot comunicam cu toti.
Astia care scot 3 cuvinte, cu treaba lor...daca ar mai sta si in casa, cred ca ar ajunge sa nu mai scoata nici unul....
E drept ca iti formezi personalitatea inca din clasele mici, si cei care sunt sicanati, luati peste picior...jigniti.... trebuie sa depuna saracii un efort putin mai mare pentru a depasi aceasta stare de lucruri...dar e si foarte indicat.
Am fost uimita sa constat ca un fost coleg de liceu care in timpul ala era destul de dezghetat, se impunea cat de cat in fata colegilor...iar acum nu poate lega un dialog, incearca mereu sa reformuleze ceea ce a spus deja...si e extrem de timorat, si cred ca in mare masura pentru faptul ca dupa aceasta perioada nu a mai reusit sa se integreze in societate, si stand numai in casa...cu parintii cam autoritari...a ajuns cam de nerecunoscut!
