Citat:
În prealabil postat de AndruscaCIM
Mda....si eu mai saream sotronul, dar mai mult ata...jucam ratele si vanatorii ( eu eram rata mai tot timpul)...imi aduc aminte cum ma strigau copiii sa ies afara, si cum o data iesita nu ma mai dadeam dusului in acasa.
Imi aduc aminte de serile in care stateam cu cei de la scara la povesti...si cum vecinul (Dumnezeu sa il ierte!) arunca cu cartofi sau ceapa in noi, si ne chinuiam apoi sa ne dam seama de unde a venit proiectilul...si asta din cauza vocilor si rasetelor prea sonore pentru ora intarziata.
Imi aduc aminte cum mi se parea ca soarta de elev e cea mai cruda, si ma gandeam ca parintii ( oamenii maturi in general) pot face ce vor ei atunci cand ajung acasa de la servici...pentru ca nu mai au teme de facut.
...............
|
Da, similare amintiri, cele cu 'aruncatul cu proiectile' diverse, din cauza zgomotului rasetelor/vorbitului, harjonelilor adolescentine etc (in cazul meu, mai o galeata cu apa rece varsata aproape in cap, mai niscaiva stiuletzi de porumb etc). Dar acum, peste cativa ani, uneori eu m-am aflat in rolul pers. care arunca 'proiectilele' - lol (din 'tzinta' de odinioara -> 'tzintasul', 'aruncatorul', 'proiectatorul' de azi!... ce 'transformare', ce 'metamorfoza'!...) - ironic, nu?!...
