Citat:
Īn prealabil postat de coralina
Personal vad increderea zero in fortele proprii ca pe o letargie, o stare de deprimare acuta si o nevalorificare a inzestrarilor ce ne-au fost oferite de bunul Dumnezeu.
Eu stiu o vorba din batrani: “Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista”. Foarte adevarata si folositoare este vorba asta! Asadar, daca nu pornim pe drumul vietii insufletiti de dragostea de Dumnezeu, cerandu-i in mod permanent ajutorul si vazand in toate faptele bune savarsite lucrarea Sa in / prin noi, nu avem sanse de reusita.
Doamne ajuta!
|
cand l-am intrebat pe duhovnicul meu cum e cu increderea in sine mi-a spus printre altele o anecdota...cica un budist un ortodox si un catolic se hotarasc sa vada a cui credinta este cea adevarata...ca sa faca asta iau o lumanare sa se roage pe rand sa se aprinda si sa vada cui i se indeplineste cererea...se roaga catolicul nimic, vine randul budistului, se roaga si el tot degeaba, vine randul ortodoxului incepe sa se roage si in timp ce se ruga socate o cutie de chibrituri si aprinde lumanarea.....cu alte cuvinte trebuie sa facem "ce este al nostru"...deci daca starea aia de letargie de care vorbeai o numim "incredere zero in fortele proprii" clar trebuie sa ne ferim de "increderea zero in fortele proprii" :)