În prealabil postat de vsovivi
Frumoase poezii, sper să nu se supere Domnul pe noi, că poetului i se mai îngăduie să mai și calce pe bec, fiindcă doar o cere muza... ca să iasă viersul dulce și rima ca arginții...
Unii se supără zicând că poezia e blasfemie, ca și cum osândirea pe față a păcatului (propriu ori general) prin poezie ar fi blasfemie... rătăcire... păi nu osândești pe nimeni ci năravuri, că doar n-am osândit-o pe Andrușca ci doar iată i-am stimulat năravul, pardon talentul ei poetic... și ați văzut ce frumoasă poezie mi-a dedicat drept răspuns, aia cu proorocul mincinos ce roade la os...
dar între frați sunt mulți supărăcioși și bosumflați care prin nemulțumirile lor se simt vrednici ca să dea apă la moară bosunflărilor victimizându-se ca să se scoată pentru că-s supărați de la a mai da socoteală și căzând apoi în deznădejde fiindcă se ia după nenia, ca să plimbe mereu pisikaa...se pierd; nu mai continui discuția poetică fiindcă pe unii îi doare la inimioare...
Dar oare nu este blasfemie și atunci când te dai creștin dar înjuri și dai la dracu pe aproapele tău? ca apoi să te mândrești cu hulele tale? Ieste.
Dar cel mai nasol, cea mai gravă blasfemie este atunci când pentru desfrânare te bucuri de râul altuia sau al tău îngâmfându-te dulce la inimioară, exact asemenea cu femeia aia suită pe fiară sau cum e mai nou, că s-a suit fiara pe femeie...
Deci ce blasfemie mai mare poate fi decât aia când te satisface răul, răul altuia, ce a căzut ... în groapă, crezând că Dumnezeu l-a pedepsit pentru păcatele lui, defapt să știi de la mine creștine că pentru păcatele mele îl pedepsește pe aproapele meu, ca el să scape și eu să mă scufund crezând că eu am scăpat... dar nu scapi, nu scapi oricât ai să te răcorești blasfemiind și înjurând, ca să te lase în pace, să scapi de insistență...
păi dacă nici David, regele prooroc, n-a scăpat oridecâte ori a greșit... cum atunci să scape creștinii care L-au cunoscut pe Hristos?.. nu scapă decât dacă se vor îndrepta, altfel, bucuria de răul altuia, aia nu te scapă, nu te scapă, ci te îngrașă ca pe buruieni... tot cum îi îngrașă oasele lăsate de la lei pe mallahienii... atei, că de ăia îmbrăcați în haină sfântă nu mai vorbesc.
|