Citat:
În prealabil postat de egabi70
Pana acum mi-a ajutat Dumnezeu sa tin postul.Ma cam chinuie cartofii, fasolea si ciupercile dar nu ma plang.Ma feresc de soia si, sa gatesc din legume proaspete si variate....nu am bani.Nu ma plang, e bine dar, ce ma fac cu postul sufletesc, cu gandurile?Ma abtin si nu prea sa nu judec, sa nu ripostez,incerc sa inghit, sa fiu umila.Mai sunt si ispitele,raul ne indeamna sa fim razbunatori,sa actionam sub impulsul nervilor de moment.Ma simt de multe ori confuza, incerc sa ma tin pe linia de plutire si-mi spun ca sunt mai tare decat par si ca, Dumnezeu nu doreste doar chin si suferinta pentru noi.Ca reusesc in viata escrocii, hotii,mincinosii si cei fara inima.....incerc sa nu ma mai intreb de ce.Imi vad de drumul meu si sper ca intr-o zi Dumnezeu imi va ierta greselile mici sau mari(eu le vad infime dar, cine sunt eu?...ca sa cantaresc....) si-mi va oferi pacea,linistea sufleteasca si tihna vietii zilnice...aici pe pamant si-n aceasta viata.
|
Postul e abtinere de la rau,asa cum e abtinere de la mancare .Trebuie sa ma abtin sa mai fac observatii rautacioase sau sa mai vorbesc inutil.Si ca orice abtinere,provoaca si o suferinta imediata,dar si cata multumire dupa aceea.
Un alt teritoriu este viata sufleteasca .Trebuie sa te abtii de la lene ,de la desertaciunea irosirii timpului,si sa te muncesti catre rugaciune si smerenie .Postul inseamna multa ravna,mai multa decat puteai ca crezi ca poti duce.Incepi cu fapte mici,si apoi constati ca nu te mai opresti.Conteaza doar ca totul sa fie facut din suflet si cu sinceritate