Sinodul este o expresie a colegialității în Biserică. Cea mai mică "unitate" a Bisericii, care este o Biserică întreagă cu "B" mare, este o eparhie condusă de un episcop. Ca deținător al deplinei preoții și urmaș al apostolilor, episcopul este conducător și cap văzut al Bisericii locale. Dar episcopul nu conduce Biserica precum un dictator, ci, atât în chestiuni mai importante, cât și ori de câte ori simte nevoia, el convoacă oameni cu mai multă greutate din eparhia sa. Adunați în numele lui Cristos și invocând călăuzirea Spiritului Sfânt, această adunare este Sinod.
Ca și conducători ai unei arhiepiscopii care are un teritoriu canonic comun, și mitropoliții convoacă sinodul mitropolitan în chestiuni mai importante, sau când simt nevoia de sfat ori susținere largă în anumite chestiuni.
În sfârșit, există sinoade regionale, care grupează mai multe mitropolii. Operând cu conceptul de Biserică Autocefală, în fruntea căreia este, de regulă, de un patriarh, Bisericile Ortodoxe dintr-o țară sunt organizații instituționale conduse, în principiu, de un sinod al Bisericii respective, așa cum este "Sf Sinod al BOR".
Fiind în comuniune între ele, Bisericile Ortodoxe pot convoca un sinod panortodox, atunci când există chestiuni mai importante care depășesc competențele unei instituții ecleziale autocefale. În principiu, atunci când e vorba de chestiuni de dogmatică. În fruntea sinodului panortodox este patriarhul ecumenic ortodox, cu scaunul în Constantinopol.
În sfârșit, mai există și sinoadele ecumenice, dintre care primele 7 sunt recunoascute ca atare de Bisericile Ortodoxe. Un sinod ecumenic este convocat mai ales atunci când la un mare număr de credincioși de anumită platformă apare o deosebire de credință susceptibilă de a rupe Biserica: ele stabilesc, sub inspirația Sf Spirit, ce anume este ortodox și ce anume este eretic.
Expresia "sfânt" folosită în legătură cu Sf Sinod nu trebuie confundată cu sfințenia oamenilor, care nu poate fi certificată decât după moartea lor, nefiind ceva achiziționat pentru totdeauna, ci putându-se pierde. Spunem "Sf Sinod" așa cum spunem "Sf Altar" sau "sfintele podoabe", cu sensul ce ceva consacrat pentru o lucrare în legătură cu Dumnezeu. Adică, sfințit. Când unui episcop îi spunem "preasfinția voastră" nu înseamnă că este sfânt încă din timpul vieții, ci că este (prea) sfințit, adică (foarte) consacrat (în acest caz prin hirotonie în episcopat) pentru a-I sluji lui Dumnezeu.
Din câte știu, la origine, "sfânt" înseamnă "curat".
Last edited by Mihnea Dragomir; 11.03.2010 at 12:36:57.
|