ce este un sinod?

[Mihnea Dragomir]

Sinodul este o expresie a colegialităţii în Biserică. Cea mai mică "unitate" a Bisericii, care este o Biserică întreagă cu "B" mare, este o eparhie condusă de un episcop. Ca deţinător al deplinei preoţii şi urmaş al apostolilor, episcopul este conducător şi cap văzut al Bisericii locale. Dar episcopul nu conduce Biserica precum un dictator, ci, atât în chestiuni mai importante, cât şi ori de câte ori simte nevoia, el convoacă oameni cu mai multă greutate din eparhia sa. Adunaţi în numele lui Cristos şi invocând călăuzirea Spiritului Sfânt, această adunare este Sinod.

Ca şi conducători ai unei arhiepiscopii care are un teritoriu canonic comun, şi mitropoliţii convoacă sinodul mitropolitan în chestiuni mai importante, sau când simt nevoia de sfat ori susţinere largă în anumite chestiuni.

În sfârşit, există sinoade regionale, care grupează mai multe mitropolii. Operând cu conceptul de Biserică Autocefală, în fruntea căreia este, de regulă, de un patriarh, Bisericile Ortodoxe dintr-o ţară sunt organizaţii instituţionale conduse, în principiu, de un sinod al Bisericii respective, aşa cum este "Sf Sinod al BOR".

Fiind în comuniune între ele, Bisericile Ortodoxe pot convoca un sinod panortodox, atunci când există chestiuni mai importante care depăşesc competenţele unei instituţii ecleziale autocefale. În principiu, atunci când e vorba de chestiuni de dogmatică. În fruntea sinodului panortodox este patriarhul ecumenic ortodox, cu scaunul în Constantinopol.

În sfârşit, mai există şi sinoadele ecumenice, dintre care primele 7 sunt recunoascute ca atare de Bisericile Ortodoxe. Un sinod ecumenic este convocat mai ales atunci când la un mare număr de credincioşi de anumită platformă apare o deosebire de credinţă susceptibilă de a rupe Biserica: ele stabilesc, sub inspiraţia Sf Spirit, ce anume este ortodox şi ce anume este eretic.

Expresia "sfânt" folosită în legătură cu Sf Sinod nu trebuie confundată cu sfinţenia oamenilor, care nu poate fi certificată decât după moartea lor, nefiind ceva achiziţionat pentru totdeauna, ci putându-se pierde. Spunem "Sf Sinod" aşa cum spunem "Sf Altar" sau "sfintele podoabe", cu sensul ce ceva consacrat pentru o lucrare în legătură cu Dumnezeu. Adică, sfinţit. Când unui episcop îi spunem "preasfinţia voastră" nu înseamnă că este sfânt încă din timpul vieţii, ci că este (prea) sfinţit, adică (foarte) consacrat (în acest caz prin hirotonie în episcopat) pentru a-I sluji lui Dumnezeu.

Din câte ştiu, la origine, "sfânt" înseamnă "curat".