Vsovi băsnea:
"Dar dumneata ai fi vrut să mărturisească tranșant că el nu a auzit până în momentul de față Cuvântul lui Dumnezeu. Lucru care l-a lăsat să se înțeleagă din faptul că el nu a făcut parte dintre cei 14, căci Cristi a presupus că dacă de curând face parte și Gigel dintre cei 14 atunci musai că aude și el ..."
Replică:
Păi chiar aici e "problema". Cristi l-a întrebat pe Gigel dacă și el "a corespuns cerințelor", ca să poată face parte dintre cei de la "mănăstire" (despre care aflase -tot de la pucioși - că sunt în număr de 14 și că toți aud Cuvântul). Gigel îi răspunde Da! confirmând indirect că face parte din "cei 14 auzitori" (prima minciună). Cristi, crezând că se află pe făgașul cel bun, insistă, cerându-i lui Gigel să confirme că aude deci și el Cuvântul , "în primă instanță". Cu alte cuvinte, că aude cu urechile lui, nu cu urechile altuia sau altora. Sau, cu alte cuvinte, că Gigel este beneficiarul direct al minunii de auzire a lui Dumnezeu vorbind, așadar el nu o primește prin credință, ca alții. Gigel spune din nou Da! (a doua minciună").
Gigel, dacă era corect, trebuia să răspundă Nu! la ambele întrebări. Asta deoarece pucioșii înșiși (inclusiv Gigel) își recunosc între ei ca primitori ai Cuvântului doar pe cei doi fii unși (Mihaela și Nicușor). Din acest motiv ei au circumscris minciuna "coborârii Cuvântului" doar la aceste două persoane (M. și N.), dar această "despecetluire a tainei" se face doar între pucioși. Pucioșii lucrează aici cu două unități de măsură, incompatibile între ele. Pentru vizitatori și în general pentru vulgul necredincios care se îndoiește de Taina Noului Ierusalim, se servește aceeași placă răsuflată: "Cuvântul este auzit la Mănăstire de către cei 14 aleși ai lui Dumnezeu".
Care paisprezece, sunt doi: Mihaela "proorocitza".
|