Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  rhadu_c
					 
				 
				Intr-adevar, oricum le-as lua, nu iese ca duminica e instituita 
			
		 | 
	
	
 Orice instituție divină trebuie să aibă girul aprobării lui Dumnezeu, care se traduce în cazul acesta prin 
poruncă, ca să fiu mai explicit. Ori duminica nu are această aprobare.
 
	Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  rhadu_c
					 
				 
				zi noua de sarbatoare. 
			
		 | 
	
	
 Pentru a statornici o "
zi nouă de sărbătoare" este nevoie mai întâi ca cea veche să fie abrogată, lucru ce nu s-a petrecut (nici nu era posibil din moment ce 
cerul și pământul încă 
n-au trecut. Marc.13,31).
Și ar mai fi un aspect important: orice testament intră în vigoare odată cu moartea autorului, după aceea orice operare în el nu mai este posibilă. Noul Testament (Noul Legământ) al Domnului nostru Iisus Hristos a intrat în vigoare la moartea Sa pe cruce (după ce în prealabil a fost inaugurat la Cina cea de Taină), oricine încearcă schimbarea zilei de odihnă după acea dată se face vinovat de fals în acte publice [divine]. Hristos n-a făcut-o în decursul vieții Sale pământești, apostolii n-au făcut-o, Constantin cel Mare este primul ce a dat porunca duminicală. Orice comentariu cred că e de prisos...
 
	Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  rhadu_c
					 
				 
				 Ceea ce voiam sa demonstrez este ca de aici reiese o anumita schimbare pe care Iisus o aduce in ceea ce priveste conceptia despre Sabat. 
			
		 | 
	
	
 Aici îți dau dreptate.Hristos a adus o nouă concepție cu privire la toate poruncile Decalogului spiritualizându-le învățătura. Mai ales sabatul a fost ținta reglementărilor rabinice, fiind pur și simplu îngropat sub molozul tradițiilor, Hristos arătând că în sabat nu numai că nu e interzisă facerea de bine ci chiar recomandată (așa cum spuse cu 700 de ani înainte și proorocul Isaia), sabatul fiind creat pentru binele omului nu pentru a-i face viața amară.
 
	Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  rhadu_c
					 
				 
				Spui ca Hristos este "Domn al sabatului", dar citatul asa cum apare el in evanghelii este: "Domn SI al sabatului". Acest "si" trece practic sabatul in aceasi sfera cu celelalte zile ale saptamanii :Fiul Omului e Domn si al sabatului asa cum este Domn al celorlalte zile. 
			
		 | 
	
	
 Hristos nu Se prezintă pe Sine ca un Domn în raport doar cu zilele săptămânii, ci  în raport cu toată creația, El fiind Creatorul și Domn a toate. Tu încerci să minimalizezi aria Lui de autoritate, prezentându-L ca  pe un fel de mic zeu Cronos. 
 
	Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  rhadu_c
					 
				 
				Practic distruge nimbul de sfintenie din jurul sabatului, ca simbol al legamantului vechi. 
			
		 | 
	
	
 De 3 ori fals! 
1. Hristos n-a venit să distrugă Legea (cu sabat cu tot). Mat.5,17
2. Nimbul de sfințenie i l-a acordat încă la Creațiune. Facerea 2,3
3. Sabatul nu a fost simbol al vechiului legămînt. Aici va trebui să dai tu referința.
 
	Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  rhadu_c
					 
				 
				nicaieri in Biblie nu scrie ca aceasta zi a 7-a a Creatiei ar coincide cu ziua de sambata 
			
		 | 
	
	
 Dumnezeu Însuși identifică ziua odihnei Sale cu ziua a șaptea din Creație și cu ziua poruncită pe tabla Legii. După Sinai, cred că nu ai dubii în a admite că evreii au păzit cu sfințenie aceeași zi până la Hristos. Hristos nu Se simte dator să corecteze o presupusă eroare în calcularea acestei zile, iar ziua Învierii Sale (următoare sâmbetei. Luca 23,54-24,1) presupun că nu ai dubii că este duminica.
 
	Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  rhadu_c
					 
				 
				Sambata a fost ziua a 7-a conform unui sistem de referinta adoptat tot de om, sistem relativ. 
			
		 | 
	
	
 Cine te-a învățat să relativizezi lucururile sacre? Sistemul săptămânal este un sistem prin excelență dumnezeesc (la care omul n-a participat cu nimic), Sabatul ca și familia fiind instituție,divină.
 
	Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  rhadu_c
					 
				 
				Pe de alta parte, gandindu-ne la cartacterul mitologic al primelor capitole ale facerii (vezi M. Eliade-Istoria credintelor si ideilor religioase) si la simbolul cifrei 7(cifra a implinirii, a desavarsiri, numar sacrui), cat si la faptul ca nu se spune ca la zilele precedente ca s-a facut noapte si din nou zi, aceasta zi a 7-a din Facere devine o marca a sacralitatii 
			
		 | 
	
	
 Periculoasă teorie, ce te duce direct la acceptarea darwinismului!
Însăși această cifră 7 ar trebui să dea de gândit celor ce desacralizează porunca divină, accepând mai bine o zi de odihnă ce poartă marca zeului soare (nu te repezi cu argumentul Învierii, Hristos n-a înviat în fiece duminică!).
 
	Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  rhadu_c
					 
				 
				Dumnezeu a intrat practic intr-o "contemplare a creatiei"(s-a odihnit). Daca, dupa cum zici tu, in Facere e sugerata, sau mai bine zis, anticipata porunca a 4-a, inseamna ca dupa ziua a 7-a ar fi trebuit sa urmeze din nou zi din care Dumnezeu sa iasa din odihna si sa creeze din nou. 
			
		 | 
	
	
 Poți garanta că nu a fost așa? După ce l-a făcut pe om crezi că El a ieșit la "pensie"?
 
	Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  rhadu_c
					 
				 
				 Am vazut ca nu exista dovezi cum ca Sabatul ar fi ziua in care s-a odihnit Dumnezeu dupa Creatie(s-ar ridica o serie de intrebari: — Este ziua a saptea din Facere una si aceeasi cu sabatul ? — Se numarau pe atunci zilele saptamanii in asa fel ca ziua a saptea sa corespunda cu sambata de azi? — Unde se spune ca se numarau zilele si cum se numeau ele in acel timp ?) 
			
		 | 
	
	
 Pornești de la aceeași premisă falsă. Există această dovadă-Ți-am dat mai sus câteva post-sinaitice, iată și una mult mai veche, din vremea Potopului: Noe cunoștea această numărătoare septenală. Facerea 8,10.12
 
	Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  rhadu_c
					 
				 
				Sabatul e doar o sarbatoare pe care Dumnezeu a dat-o evreilor: "Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului si te-a scos Domnul Dumnezeul tau de acolo cu mana tare si cu brat inalt pentru aceea ti-a poruncit Domnul-Dumnezeul tau sa pazesti ziua sambetei" (Deut., 5, 15). " Iata, "pentru aceea ti-a poruncit Domnul-Dumnezeu..." e un indiciu evident al legamantului pe care Iahve il face cu evreii, nici intr-un caz nu se poate vorbi de un legamant universal. 
			
		 | 
	
	
 Versetul citat din Deuteronom nu reprezintă textul poruncii a IV-a de pe tablă, ci un comentariu al ei. Normal ca acel comentariu să facă referire la experiența Exodului (în curs atunci) și la aspecte specifice poporului evreu.
 
	Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  rhadu_c
					 
				 
				Voi sambetistii faceti mare caz de decretul lui Constantin cel Mare. 
			
		 | 
	
	
 Ba să avem pardon, caz fac cei ce-i păzesc decretul cu sfințenie până în ziua de azi!
 
	Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  rhadu_c
					 
				 
				Uite ce zice Sfantul Iustin Martirul (+ 155) , pe la mijlocul veacului al doilea dupa Hristos, adica cu mult inainte de Constantin: "Duminica ne adunam cu totii la un loc, pentru ca aceasta este ziua in care Dumnezeu, la zidirea lumii, a despartit lumina de intuneric si in care Mantuitorul nostru a inviat din morti..." (Apologia 1, cap. 67), apoi :"Cei care au trait in randuielile cele vechi (adica evreii n.n.) si au venit la nadejdea cea noua, sa nu mai tina sambata, ci Duminica, in care si viata noastra a rasarit" (Scrierile Parintilor Apostolici, trad. de Pr. D. Feciorii, Buc., 1979, p. 167). 
			
		 | 
	
	
 Așa cum am mai spus-o de repetate ori pe aici, simplul fapt că textul cuprinde titulatura duminica [
Dies Domini] (apărută secole mai târziu) în loc de 
Dies solis, pune grav sub semnul întrebării întregul pasaj. 
 
	Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  rhadu_c
					 
				 
				Decretul lui Constantin nu vine decat ca o confirmare a faptului ca duminica era serbata neoficial pana atunci, ca o legiferate a unei stari de fapt. 
			
		 | 
	
	
 Aici sunt din nou de acord cu tine. Duminica (o vreme în paralel cu sâmbăta) era deja ținută de o mare parte din creștinătate. Însă decretul, porunca, apare pentru prima dată atunci (321 d.Hr.).