[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de angel4ver

Mihnea: nu stiam ca daca se convertesc la catolicism, pot fi rebotezati. Ceea ce nu inteleg eu e de ce unii au voie si altii nu sa se reboteze [adica, asta am auzit]. E dreptul oricui [ca unii sunt constienti ca e pacat si altii nu, asta-i partea a doua] sa se reboteze, daca doreste, nu?

Botezul nu este un drept, ci o Taină (Sacrament) administrat de Biserică celui care este pregătit, sau pentru care garantează persoane majore şi botezate (părinţi, naşi) că va fi pregătit. Din cauză că Botezul imprimă pe suflet un semn de neşters, ca un fel de pecete spirituală numită "marcă" sau "caracter", Botezul se adminsitrează o singură dată, ca şi Mirungerea şi Preoţirea (Hirotonia). Aşa cum nu există re-hirotonire nu există nici rebotezare. Deci, o persoană care a fost deja botezată în mod valid nu mai poate fi botezată a doua oară, fiindcă ar însemna dispreţ faţă de această Sf Taină. În această situaţie sunt ortodocşii, noncalcedonienii, protestanţii şi acei neoprotestanţi despre care Biserica Catolică consideră că sunt botezaţi în mod valid, adică în numele Sfintei Treimi. În cazul Martorilor lui Iehova botezul este invalid şi, dacă vor să fie primiţi în biserică, devin catehumeni şi apoi primesc botezul. În cazul adventiştilor (care au primit numai "botezul" adventist), Biserica, din motive pe care le-am uitat, consideră că este incert dacă sunt botezaţi în mod valid sau nu. De aceea sunt botezaţi sub condiţie, Sf Forumulă devenind: "Se botează robul lui Dumnezeu X, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sf Duh, dacă nu a fost deja botezat". În aceeaşi situaţie sunt, de exemplu, foştii orfanii de pe la casele de copii, despre care nu mai există nici acte, nici martori care să ne arate dacă au fost botezaţi sau nu.

Si pe mine ma ingrijoreaza multe. Si-mi pun o multime de intrebari si de fiecare data cand ma gandesc la viitor (la problemele care pot sa apara pe parcurs din cauza religiei, pentru ca se vor gasi mereu persoane care sa intervina intre noi si sa ne desparta), incep sa plang. De la sfarsitul anului trecut o tin in depresie (daca as putea-o numi asa), plang la orice chestie

NU trebuie să vorbiţi despre religie, dacă asta vă desparte. Dumnezeu, ca şi credinţa în El, îi apropie pe oameni, nu îi desparte. Dar, chiar şi dacă nu veţi vorbi nicodată despre asta, trebuie să fii pregătită pentru consecinţele care apar în urma unui cult deosebit. Când va fi sărbătoare pentru tine, nu va fi pentru el şi invers. Când este Ziua Domnului pentru el, pentru tine e ziua când vei face curăţenie. Iar Ziua Domnului pentru el începe vineri după amiaza (normal, fiindcă ziua liturgică e de seara până seara). Te vei închina Sf Fecioare, sau sfântului tău patron ori îngerilor ? El, chiar dacă nu îţi va spune nimic conform moratoriului, va crede că te închini la idoli. Veţi chema prietenii la un grătar, dar el va mânca numai cartofii prăjiţi, fiindcă trăieşte sub Legea Veche şi porcul e spurcat. Asta, în cazul optimist în care nu e chiar habotnic (=bigot) şi nu va arunca porcul eventual cu tot cu frigider. Nu vei avea un soţ cu care să ciocneşti un pahar, din cauză că ei nu beau alcool. Vei dori să faci o colivă şi o panahidă pentru cei dragi ai tăi, care nu mai sunt lângă tine ? Faci un lucru absurd, fiindcă sunt morţi atât cu trupul, cât şi cu sufletul şi coliva ta nu le foloseşte la nimic. Şi ţi-am spus doar o parte din ceea ce trebuie să ştii că te aşteaptă. Am lăsat la sfârşit ce e mai important: vor venii, dacă va dori Dumnezeu, copii: cum veţi face, aţi discutat ?

Deci, eu nu zic că îţi va fi cu neputinţă să trăieşti în credinţa ta lângă un om care are şi el, la urma urmei, liber arbitru şi dreptul să trăiască în credinţa lui. Numai că vă va fi deosebit de greu şi trebuie să fii de la început pregătită să bei un astfel de pahar.