Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Iata ca si prin aceasta definitie ajungem la sfinti, caci ei sunt cei, care au refacut drumul inapoi la starea de dinainte de pacat. Si acest lucru nu are nimic de a face cu placerea, ci mai degraba cu suferinta. Am citit de curand, ca Dumnezeu se bucura cand suferim, caci atunci ne apropiem de El.
|
:-) Pai atunci, sa incepem sa ne autoflagemam si sa purtam cilice, ce zici? Asta este esenta ortodoxiei, poate?
Suferinta o acceptam si o traim cand vine. La fel si bucuria. Amandoua ar trebui sa ne duca la Dumnezeu.
'Ce nu este asumat, nu este mantuit'. Asta se spunea de ce a asumat Hristos, dar este valabil si pentru noi: ce nu este preschimbat intru Hristos, nu este mantuit.
Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Viata noastra are si bucurii, dar nu despre asta e vorba, cand vorbim de asceza. Mi se pare f buna replica lui Costel:
"Atunci cand omul se iubeste pe sine, Biserica nu cere distrugerea iubirii, ci prefacerea ei dintr-una egoista, intr-una dezinteresata. Iata ce inseamna transfigurarea in Ortodoxie."
|
Daca ti-a placut raspunsul lui Costel, atunci nu vad de ce ne contrazicem noi doua, ca mie mi se pare ca spune acelasi lucru ca si mine, aici.