Probabil nu a auzit cuvintele prietenului, asa cum nu le aude nici pe-ale slujbei, nu cred sa se intrevada vre-o minune in aceasta atitudine fireasca si adesea intalnita in exercitiul placut al mergerii la biserica de manuta cu sotia credincioasa.
Indiferent de credinta si interesul pentru cele sfinte, mizez, totusi, pe o igiena acceptabila, desi, daca este sa vorbim de contaminare, o putem dobandi ori de unde ne-am afla si sub orice forma din cadrul familiei sau al societatii, indiferent de precautia de care dam dovada.
Eu imi impartasesc copilul separat, merg cu el la vesmantarie in timpul slujbei si, te contrazic Anna, nu toti copii vor deschide gurita din instinct, doar pentru ca le este foame, baiatului meu trebuie sa-i promit marea cu sarea sa faca acest lucru, pleaca dinaintea Sfintelor, revin cu el si-l tot amagesc pana ce le i-a, convins fiind ca dorintele i se vor indeplini.
Ei bine, el nu a fost niciodata disperat dupa mancare, ba chiar am avut ceva probleme cu el, in aceasta priviinta.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
|