Desenele animate nu cred ca strica deloc, decat daca sunt nepotrivite ( dar nicidecum luate la gramada)...pentru ca eu am crescut si cu desene animate precum " Ariel", "Frumoasa si Bestia", "Aladin si lampa fermecata", Candy, Sandy Bell...Testoasele Ninja, filme precum Slavati de clopotel, ....toate foarte frumoase, si normal ca selectate de parinti care nu ma lasau in fata televizorului aiurea, ci atenti la ceea ce urmaream( pe primele urmarindu-le de pe casete video)....dar mi s-a oferit si o gama variata de informatie si lectura, astfel amintindu-mi cu mare drag modul cum mi-au atins corzile sufletului cartile: "Negrut" si "Fram, ursul polar"...
Desenele animate si basmele le-am lasat natural sa ramana undeva in perioada copilariei...in timp ajungand sa nu mai prezinte interes deloc pentru mine...insa in perioada aia, pe langa urmarirea actiunii de prin desenele animate...eram foarte atenta sa retin contururile si caracteristicile personajelor care imi placeau din aceste desene animate...ca mai apoi sa le redau cat mai exact pe foaie...in timp ce nimeni dintre ceilalti copii pe care ii cunoasteam nu avea aceasta preocupare.
Tot asa tin minte ca o anumita carte de povesti m-a impresionat mult, o carte de povesti rusesti...si evident ilustrata de rusi...din care eu am ales sa pictez un cal de ala masiv, cu coama involburata si pinteni bogati...pe un perete din scara blocului ( asa ne venise noua, copiilor de pe scara)...si in timp ce unii desenau iepuri cu gene si cu o ureche indoita...eu aveam deja alte criterii estetice
Eu vorbesc prin prisma unui om a carui copilarie a fost si impregnata de credinta, fiind dusa si la Biserica, si prin pelerinaje la Manastiri (purtand fusta lunga de la varsta de 12 ani pentru ca un calugar i-a atras atentia mamei ca fusta pana la jumatatea genunchiului deja nu mai e potrivita) de catre bunici, parinti...primind cadouri carticele de rugaciuni, si citind din ele....deci nu se pune problema sa fi primit o educatie deficitara, ci complexa...astfel intelegand si ce e aceea fantezie, basm, si facand o distinctie intre ele si realitate...si vorbindu-mi-se de la varsta frageda despre Dumnezeu.
Am impresia ca se vorbeste de pe diferite planuri...a fostilor copii carora li s-a dat posibilitatea sa faca o distinctie intre lumea de basm si realitate...si asta evident controlat, intr-o maniera educativa, si din directia unor parinti si a unui neam credincios...si cei care au aflat oarecum mai tarziu de credinta...dar poate ma insel!!!