Lumea copiilor

[Dumitru73]

În prealabil postat de anna21

De ce nu?
Daca s-ar putea, as vrea, dar principalul obstacol este credinta prea putina a parintilor!

Si care ar fi idealul pentru tine?

[anna21]

În prealabil postat de Dumitru73

Perfect de acord.
Dar copilaria este copilarie. Cea mai frumoasa parte a vietii.
Pe care NIMENI nu are dreptul sa o rapeasca. Sub nici un motiv, oricare ar fi el.

Rolul parintilor este de a pastra nestirbita CURATENIA si INOCENTA copiilor.
Copiii sunt modelul dupa care trebuie sa ne ghidam pt a intra in Imparatia Cerurilor.
Nu trebuie sa-i modelam dupa noi si sa-i invatam patimile noastre!
Ci, daca se poate, noi sa devenim ca ei.
In fine, asa vad eu lucrurile.

[anna21]

În prealabil postat de Dumitru73

Si care ar fi idealul pentru tine?

Nu inteleg.. tu citesti ceva din ce scriu eu (sau Jane, se pare ca avem pareri similare)?

[Dumitru73]

În prealabil postat de Fani71

Sunt de acord cu Jane cu televizorul la varste fragede, si eu o sa fac la fel, o sa le dau copiilor dvd-uri alese de mine. De altfel nu avem cablu asa ca nu o sa para ceva interzis, o sa fie pur si simplu inexistent la noi in familie. (Nu vreau sa zic ca toata lumea ar trebui sa faca asa.. asta este alegerea noastra de viata si pentr noi)
Nu cred ca ii privez de ceva esential, simpotriva, o sa le dau ce este mai bun in felul asta.
Si o sa le citesc mult, pana invata ei sa citeasca.

Banuiesc sa vreti sa va cresteti copii in comunitate.
Credeti ca daca voi nu le dati acces la aceste mijloace media, ei chiar nu o sa aiba acces la ele?
O sa le citesti mai mult? Nu mai promite, ca nu o sa te tii de cuvant, sunt sigur.

[anna21]

În prealabil postat de Dumitru73

Banuiesc sa vreti sa va cresteti copii in comunitate.
Credeti ca daca voi nu le dati acces la aceste mijloace media, ei chiar nu o sa aiba acces la ele?
O sa le citesti mai mult? Nu mai promite, ca nu o sa te tii de cuvant, sunt sigur.

Nu-mi plac insinuarile tale..
Ce spune Fani este foarte simplu si natural. Foarte usor de facut.
altii au facut.. si eu printre ei.
Sa nu ai televizor in casa este o binecuvantare, credeti-ma!
(macar de m-as putea lipsi si de calculator, offf)

Televizorul, desenele animate... sunt inventii f. recente.
Oare cum or fi rezistat atatea generatii fara ele! Extraordinar! :))))

[Dumitru73]

În prealabil postat de anna21

Rolul parintilor este de a pastra nestirbita CURATENIA si INOCENTA copiilor.
Copiii sunt modelul dupa care trebuie sa ne ghidam pt a intra in Imparatia Cerurilor.
Nu trebuie sa-i modelam dupa noi si sa-i invatam patimile noastre!
Ci, daca se poate, noi sa devenim ca ei.
In fine, asa vad eu lucrurile.

Copiii sunt modelul dupa care trebuie sa ne ghidam ... cum? ghidandu-i?
Daca noi, adulti fiind, am ajuns la o stare de care nu prea suntem multumiti, dpdv duhovnicesc, de ce credem ca suntem in stare sa ghidam pe altii?

[Dumitru73]

În prealabil postat de anna21

Nu-mi plac insinuarile tale..
Ce spune Fani este foarte simplu si natural. Foarte usor de facut.
altii au facut.. si eu printre ei.
Sa nu ai televizor in casa este o binecuvantare, credeti-ma!
(macar de m-as putea lipsi si de calculator, offf)

Televizorul, desenele animate... sunt inventii f. recente.
Oare cum or fi rezistat atatea generatii fara ele! Extraordinar! :))))

Daca e sa o luam asa ... ar trebui sa renuntam si la calculatoare, telefoane, masini, lumina electrica, etc.

[AndruscaCIM]

Desenele animate nu cred ca strica deloc, decat daca sunt nepotrivite ( dar nicidecum luate la gramada)...pentru ca eu am crescut si cu desene animate precum " Ariel", "Frumoasa si Bestia", "Aladin si lampa fermecata", Candy, Sandy Bell...Testoasele Ninja, filme precum Slavati de clopotel, ....toate foarte frumoase, si normal ca selectate de parinti care nu ma lasau in fata televizorului aiurea, ci atenti la ceea ce urmaream( pe primele urmarindu-le de pe casete video)....dar mi s-a oferit si o gama variata de informatie si lectura, astfel amintindu-mi cu mare drag modul cum mi-au atins corzile sufletului cartile: "Negrut" si "Fram, ursul polar"...

Desenele animate si basmele le-am lasat natural sa ramana undeva in perioada copilariei...in timp ajungand sa nu mai prezinte interes deloc pentru mine...insa in perioada aia, pe langa urmarirea actiunii de prin desenele animate...eram foarte atenta sa retin contururile si caracteristicile personajelor care imi placeau din aceste desene animate...ca mai apoi sa le redau cat mai exact pe foaie...in timp ce nimeni dintre ceilalti copii pe care ii cunoasteam nu avea aceasta preocupare.

Tot asa tin minte ca o anumita carte de povesti m-a impresionat mult, o carte de povesti rusesti...si evident ilustrata de rusi...din care eu am ales sa pictez un cal de ala masiv, cu coama involburata si pinteni bogati...pe un perete din scara blocului ( asa ne venise noua, copiilor de pe scara)...si in timp ce unii desenau iepuri cu gene si cu o ureche indoita...eu aveam deja alte criterii estetice

Eu vorbesc prin prisma unui om a carui copilarie a fost si impregnata de credinta, fiind dusa si la Biserica, si prin pelerinaje la Manastiri (purtand fusta lunga de la varsta de 12 ani pentru ca un calugar i-a atras atentia mamei ca fusta pana la jumatatea genunchiului deja nu mai e potrivita) de catre bunici, parinti...primind cadouri carticele de rugaciuni, si citind din ele....deci nu se pune problema sa fi primit o educatie deficitara, ci complexa...astfel intelegand si ce e aceea fantezie, basm, si facand o distinctie intre ele si realitate...si vorbindu-mi-se de la varsta frageda despre Dumnezeu.

Am impresia ca se vorbeste de pe diferite planuri...a fostilor copii carora li s-a dat posibilitatea sa faca o distinctie intre lumea de basm si realitate...si asta evident controlat, intr-o maniera educativa, si din directia unor parinti si a unui neam credincios...si cei care au aflat oarecum mai tarziu de credinta...dar poate ma insel!!!

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru73

Copiii sunt modelul dupa care trebuie sa ne ghidam ... cum? ghidandu-i?
Daca noi, adulti fiind, am ajuns la o stare de care nu prea suntem multumiti, dpdv duhovnicesc, de ce credem ca suntem in stare sa ghidam pe altii?

Pentru ca stim unde am gresit sau unde s-au facut greseli cu noi :)
O copilarie fericita nu presupune calculatoare, telefoane si televizoare si nici macar curent electric. Daca acel copil are parte de afectiune si este suficient stimulat (prin jocuri, citit, povesti etc), o sa aiba o copilarie fericita si la cuca macaii in deal unde nici nu s-a auzit de energie electrica.

Nu zic ca o sa traiesc la lumina lumanarilor cu copiii mei, insa o gramada din noutatile astea tehnologice (tv si computer) sunt doar bullshituri care nu construiesc o copilarie fericita ci mai devreme o influenteaza negativ. Utilizarea lor ar trebui sa fie strict limitata la ce e de folos, nu la "trecut timpul". Eu sunt foarte fericita fara TV de exemplu. Nu imi lipseste absolut deloc si nici nu consider ca pierd ceva, orice, din cauza asta, ci mai degraba simt ca as pierde daca m-as uita.

Si pe termen lung, da, ne putem folosi de lucrurile astea, fara a ne atasa prea tare de ele. Nu ar trebui sa ne atasam de nici un obiect/lucru fara de care se poate trai bine merci. Cat e sa fie, sa fie. Cand nu mai e, sau daca nu mai e, slava lui Dumnezeu, se poate si fara.

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru

Dar copilaria este copilarie. Cea mai frumoasa parte a vietii.
Pe care NIMENI nu are dreptul sa o rapeasca. Sub nici un motiv, oricare ar fi el.

Sa nu te superi, dar din ceea ce scrii eu deduc ca tu consideri ca o copilarie care e traita cu Hristos, e "rapita". Extrapoland, ai putea crede ca si o viata traita pentru si cu Hristos e irosita.

Deci perceptia ta asupra Lui e eronata din start, tu crezi ca o multime de alte lucruri si experiente sunt mult mai misto si interesante decat El, si El ramane o optiune ultima, cam pe la sfarsitul vietii, cand oricum nu mai ai ce sa astepti de la viata. Adica in loc sa Il percepi drept pricina bucuriei, tu Il asociezi cu sfarsitul ei.

Altfel nu-mi explic textele tale :)