Citat:
În prealabil postat de anna21
Sophia, cei ce au lepadat lumea au primit mult mai mult. Eu asa vad lucrurile.
Nu ma autoflagelez, dar nu vreau nici sa ma mint ca asta este totul. Orice as manca, orice as bea, oricata iubire mi-ar arata sotul, oricat de grozavi ar fi copiii mei: NU ESTE DE AJUNS!
Cred ca nu am fost creati sa ne bucuram de aceasta lume, ci sa ne bucuram de Dumnezeu!
Cum? Nu stiu, dar unii au reusit si catre ei ma uit.
Si nici eu nu inteleg foarte multe lucruri.
Dar stii de ce? Din cauza patimilor mele si a lipsei de smerenie. Dumnezeu nu se cunoaste cu ratiune, ci singur se face cunoscut inimii smerite.
Dar daca eu sunt mandra si vreau sa ma bucur de viata, nu cred ca-L voi cunoaste pe Dumnezeu. (si asa sunt: mandra si vreau zeci, sute de lucruri..)
Nu stiu cum vi se intampla voua, dar cu fiecare prajitura pe care o mananc, imi piere cheful sa ma rog, cu fiecare film vazut mintea mea o ia aiurea, nu se gandeste la Dumnezeu etc.. Cu cat ma intorc mai mult catre lumea asta, cu atat se indeparteaza cealalta de inima mea. Asta din experienta mea.
In fine, pentru altii o fi diferit.
|
Anna21 - eu nu te inteleg, in sensul ca eu nu sunt asa si nu gandesc si simt asa ca tine.
Dumnezeu ne-a lasat pe pamant sa ne bucuram de viata si sa facem ceva cu ea, in numele Lui. Asa ni s-a spus si la predica.
Tu gresesti cand gandesti asa.
Traind asa cum ne-a cerut Dumnezeu, implicit ne bucuram de El si il urmam pe El.
Ne-a trimes pe lume sa facem ceva bun, sa facem lumea mai buna. Ne-a dat si pilda cu talerii, cu semanatul, etc. Vad ca nu le pricepi, sau le pricepi in alt fel.
Daca tu asa gandesti, ma intreb si eu ca Fani: de ce nu te-ai calugarit. Daca ti-e asa greu si sila de lume, daca nu-ti doreai sot si copil, ci numai pe Dumnezeu, inseamna ca ti-ai gresit drumul in viata. Vorbesc f.serios.
Mie mi se intampla exact invers: fiecare bucurie pe care mi-o permit (si crede-ma ca sunt mici si putine), ma ajuta sa ma simt mai bine (mai intai fizic, apoi si psihic) si asa am putere fizica si sufleteasca sa fac ceea ce trebuie, dupa voia Lui: sa muncesc, sa creez ceva util, sa merg la slujbe, sa cant la strana, sa ajut pe altii in jur.
In momentul in care eu nu ma simt bine, nu pot decat sa stau intr-un colt, sau in pat. Si atunci nu pot sa fac nici pentru El si nici pentru altii.