[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ella87ella

Apoi iti voi spune in mod direct ca machiajul este o revolta la adresa lui Dumnezeu, pe Care, poate, il mai accepti ca pe Creatorul vietii tale. Nu iti place chipul pe care ti l-a daruit; consideri ca stii ceva mai mult decat El si incepi sa retusezi.

Bine, dar în aceeaşi logică de ce, dacă suntem bolnavi, să mai mergem la doctor ? Nu este aceasta revoltă la adresa lui Dumnezeu pe care, poate, îl mai acceptăm ca pe cel care ne-a dăruit trupul care, iată, nu ne mai place şi vrem să îl îngrijim ? Eu cred că amândouă, suflet şi trup, sunt daruri ale Domnului şi pe amândouă trebuie să le îngrijim. Desigur, adesea vedem că există o eroare, adică îngrijirea trupului excede îngrijirea sufletului, raportul just dintre ele fiind invers: există un primat al sufletului. Asta, însă, nu înseamnă să nu ne îngrijim trupul de loc. Nu înseamnă să nu ne pensăm sprâncenele sau mustăţile ori părul de pe picioare (sau să nu ne bărbierim, dacă suntem bărbaţi). Chiar şi machiajul găsesc că e foarte potrivit să fie folosit: probabil că aţi avut norocul să nu aveţi faţa ciupită de acnee: dacă aţi fi avut-o, folosirea machiajului găsesc că ar fi OK.

[quote]
Maica Domnului nu a consultat niciun catalog de „frumusete”, nu a folosit machiaje mult prea costisitoare si mult prea false, nu si-a dezgolit nici macar parul inaintea oamenilor, dar a ramas cea mai frumoasa femeie din lume, cea mai cunoscuta frumusete a neamului omenesc.
Da, nu s-a machiat fiindcă cu avea nevoie. Potrivit Sf Tradiţii, frumuseţea ei era perfectă. Dar dacă nu ar fi fost aşa ?
Nu am auzit ca Isus să o fi repezit pe femeia bogată (Maria din Magdala ?) care vine cu nard scump. Dimpotrivă, îl apostrofează pe apostolul Iuda, care se arată foarte grijuliu cu banii ce s-ar putea obţine prin vânzarea acestui produs de parfumerie.

Acest „ceva” lipseste astazi nu doar de pe ecrane, ci mai de peste tot! Goliciunea nu ne mai arata femeia, ci doar trupul ei.

Da, dar nu nu discutăm despre goliciune aici, care e păcat împotriva virtuţii pudorii, ci discutăm dacă este sau nu un lucru intrinsec rău ca femeile să se machieze. Machiajul e altceva decât goliciunea trupului, eu îl văd chiar ca pe opusul ei.

Un mare sfant egiptean, Moise Arapul, s-a luptat zeci de ani cu o mare, cu o enorma ispita.

Asta, iarăşi, nu prea are legătură cu machiajul. Tânăra care îl ispiteşte în gând, probabil că era şi ea tare bătrână atunci.

Acuma, în legătură cu citatul din 1 Petru: eu înţeleg că, atunci când apostolul spune "să nu ne fie podoabă", se referă la să nu ne lăudăm cu cele exterioare. Ne invită la prudenţă, modestie şi atenţie orientată mai ales spre cele sufleteşti. Folosit cu măsură şi atunci când trebuie, eu nu cred că machiajul o îndepărtează pe o femeie de la cele care au importanţă mai mare decât chipul, tot aşa cum, atunci când ologul îşi cumpără o pereche de cârje, nu înseamnă că face păcat şi că de sufletul lui nu îi pasă. Părerea mea. Deci, dragi surori, să nu credeţi că grija pentru chip este păcat, dacă asta nu vă împiedică de la împodobirea sufletului cu bijuteriile care nu ruginesc şi Îi plac Domnului cel mai mult !