Intrebare

[ella87ella]

Apoi iti voi spune in mod direct ca machiajul este o revolta la adresa lui Dumnezeu, pe Care, poate, il mai accepti ca pe Creatorul vietii tale. Nu iti place chipul pe care ti l-a daruit; consideri ca stii ceva mai mult decat El si incepi sa retusezi. Dar in mod artificial, caci omul nu poate schimba in mod natural creatia lui Dumnezeu. Si o donare o face tot din ceea ce exista deja, dintr-un dat pe care oricum nu si-l poate explica.

Maica Domnului nu a consultat niciun catalog de „frumusete”, nu a folosit machiaje mult prea costisitoare si mult prea false, nu si-a dezgolit nici macar parul inaintea oamenilor, dar a ramas cea mai frumoasa femeie din lume, cea mai cunoscuta frumusete a neamului omenesc. Daca sufletul tau nu este curat si frumos, atunci, oricat ai incerca, nici trupul tau nu va fi frumos. Cel mult va fi atractiv, sexy, dorit de cei ce nu mai vad decat trupuri si nu mai doresc decat trupuri. Ma gandesc si la un exemplu strict omenesc: actritele anilor ‘40 aveau ceva aparte, care lipseste celor de azi… Aveau o frumusete aparte, o lumina in toata fiinta lor. Fara a se dezgoli si fara a provoca, iti „furau” atentia si simteai ca intr-adevar sunt deosebite.
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...ura-a-curviei/


Acest „ceva” lipseste astazi nu doar de pe ecrane, ci mai de peste tot! Goliciunea nu ne mai arata femeia, ci doar trupul ei. Nu ne mai pasa de lumina ochilor ei, de frumusetea chipului, ci dorim orbeste doar vederea sau posedarea trupului ei, goliciunea ei, care in zadar va incerca sa umple goliciunea trupului si a sufletului nostru. Dar ce facem daca femeia vrea ca toate acestea sa se intample? Ce facem daca ea isi doreste sa fie redusa la abjectul stadiu animalic? Ce facem daca pana si machiajul „netezeste” acest drum al atragerii barbatului in cursa mizera in care el sa doreasca trupul ei?

Sa ne gandim iar la Maica Domnului… imi vei replica ca altele erau vremurile si alta a fost cultura acelor vremuri… Va trebui sa intelegi ca nici eu nu iti propun sa umbli in pelerine kilometrice, acoperita cu valuri mult prea negre. Te invit la decenta, la modestie si la demnitate. Te invit sa nu te cobori la stadiul de „momeala” publica; stiu ca iti doresti recunoasterea frumusetii si a supletei corporale. Dar daca Cineva ti-a daruit un astfel de corp, atunci nu-l darui tuturor, oriunde si oricand.

Un mare sfant egiptean, Moise Arapul, s-a luptat zeci de ani cu o mare, cu o enorma ispita. In adolescenta lui, pe cand inca mai era la casa parintilor lui, inainte de a se retrage in pustiul Saharei, a vazut o fata. Erau impreuna la arat. Era o fata extrem de frumoasa, bine facuta, care, pentru ca era foarte cald, lasase cam mult la vedere. Insa nu s-a intamplat absolut nimic intre ei. Poate ca a si uitat-o in scurt timp. Dupa ce s-a calugarit, deja fiind la o varsta inaintata, au inceput niste ispite groaznice, la prima vedere incredibile. In fiecare zi i se arata diavolul sub chipul acelei fete, i se aseza in brate si incepea sa-l mangaie, sa-l cheme la pacat, la desfrau.

Iar Sfantul Moise, cu lacrimi in ochi, se ruga lui Dumnezeu sa ridice de la el aceasta ispita, pentru ca de multe ori era la marginea disperarii. Doisprezece ani s-a luptat zi de zi cu aceasta vedenie demonica, cu aceasta invitatie la desfrau. El nu trebuia decat sa accepte in inima sa acest pacat si era de ajuns, pentru ca pacatul trupesc nu ar fi putut avea loc. Doisprezece ani a asteptat ca o simpla privire si un simplu gand pacatos sa-l paraseasca si sa nu-i mai chinuie trupul imbatranit.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ella87ella

Apoi iti voi spune in mod direct ca machiajul este o revolta la adresa lui Dumnezeu, pe Care, poate, il mai accepti ca pe Creatorul vietii tale. Nu iti place chipul pe care ti l-a daruit; consideri ca stii ceva mai mult decat El si incepi sa retusezi.

Bine, dar în aceeaşi logică de ce, dacă suntem bolnavi, să mai mergem la doctor ? Nu este aceasta revoltă la adresa lui Dumnezeu pe care, poate, îl mai acceptăm ca pe cel care ne-a dăruit trupul care, iată, nu ne mai place şi vrem să îl îngrijim ? Eu cred că amândouă, suflet şi trup, sunt daruri ale Domnului şi pe amândouă trebuie să le îngrijim. Desigur, adesea vedem că există o eroare, adică îngrijirea trupului excede îngrijirea sufletului, raportul just dintre ele fiind invers: există un primat al sufletului. Asta, însă, nu înseamnă să nu ne îngrijim trupul de loc. Nu înseamnă să nu ne pensăm sprâncenele sau mustăţile ori părul de pe picioare (sau să nu ne bărbierim, dacă suntem bărbaţi). Chiar şi machiajul găsesc că e foarte potrivit să fie folosit: probabil că aţi avut norocul să nu aveţi faţa ciupită de acnee: dacă aţi fi avut-o, folosirea machiajului găsesc că ar fi OK.

[quote]
Maica Domnului nu a consultat niciun catalog de „frumusete”, nu a folosit machiaje mult prea costisitoare si mult prea false, nu si-a dezgolit nici macar parul inaintea oamenilor, dar a ramas cea mai frumoasa femeie din lume, cea mai cunoscuta frumusete a neamului omenesc.
Da, nu s-a machiat fiindcă cu avea nevoie. Potrivit Sf Tradiţii, frumuseţea ei era perfectă. Dar dacă nu ar fi fost aşa ?
Nu am auzit ca Isus să o fi repezit pe femeia bogată (Maria din Magdala ?) care vine cu nard scump. Dimpotrivă, îl apostrofează pe apostolul Iuda, care se arată foarte grijuliu cu banii ce s-ar putea obţine prin vânzarea acestui produs de parfumerie.

Acest „ceva” lipseste astazi nu doar de pe ecrane, ci mai de peste tot! Goliciunea nu ne mai arata femeia, ci doar trupul ei.

Da, dar nu nu discutăm despre goliciune aici, care e păcat împotriva virtuţii pudorii, ci discutăm dacă este sau nu un lucru intrinsec rău ca femeile să se machieze. Machiajul e altceva decât goliciunea trupului, eu îl văd chiar ca pe opusul ei.

Un mare sfant egiptean, Moise Arapul, s-a luptat zeci de ani cu o mare, cu o enorma ispita.

Asta, iarăşi, nu prea are legătură cu machiajul. Tânăra care îl ispiteşte în gând, probabil că era şi ea tare bătrână atunci.

Acuma, în legătură cu citatul din 1 Petru: eu înţeleg că, atunci când apostolul spune "să nu ne fie podoabă", se referă la să nu ne lăudăm cu cele exterioare. Ne invită la prudenţă, modestie şi atenţie orientată mai ales spre cele sufleteşti. Folosit cu măsură şi atunci când trebuie, eu nu cred că machiajul o îndepărtează pe o femeie de la cele care au importanţă mai mare decât chipul, tot aşa cum, atunci când ologul îşi cumpără o pereche de cârje, nu înseamnă că face păcat şi că de sufletul lui nu îi pasă. Părerea mea. Deci, dragi surori, să nu credeţi că grija pentru chip este păcat, dacă asta nu vă împiedică de la împodobirea sufletului cu bijuteriile care nu ruginesc şi Îi plac Domnului cel mai mult !

[giovana]

[quote=Mihnea Dragomir;225170]Bine, dar în aceeaşi logică de ce, dacă suntem bolnavi, să mai mergem la doctor ? Nu este aceasta revoltă la adresa lui Dumnezeu pe care, poate, îl mai acceptăm ca pe cel care ne-a dăruit trupul care, iată, nu ne mai place şi vrem să îl îngrijim ? Eu cred că amândouă, suflet şi trup, sunt daruri ale Domnului şi pe amândouă trebuie să le îngrijim. Desigur, adesea vedem că există o eroare, adică îngrijirea trupului excede îngrijirea sufletului, raportul just dintre ele fiind invers: există un primat al sufletului. Asta, însă, nu înseamnă să nu ne îngrijim trupul de loc. Nu înseamnă să nu ne pensăm sprâncenele sau mustăţile ori părul de pe picioare (sau să nu ne bărbierim, dacă suntem bărbaţi). Chiar şi machiajul găsesc că e foarte potrivit să fie folosit: probabil că aţi avut norocul să nu aveţi faţa ciupită de acnee: dacă aţi fi avut-o, folosirea machiajului găsesc că ar fi OK.

Maica Domnului nu a consultat niciun catalog de „frumusete”, nu a folosit machiaje mult prea costisitoare si mult prea false, nu si-a dezgolit nici macar parul inaintea oamenilor, dar a ramas cea mai frumoasa femeie din lume, cea mai cunoscuta frumusete a neamului omenesc.
Da, nu s-a machiat fiindcă cu avea nevoie. Potrivit Sf Tradiţii, frumuseţea ei era perfectă. Dar dacă nu ar fi fost aşa ?
Nu am auzit ca Isus să o fi repezit pe femeia bogată (Maria din Magdala ?) care vine cu nard scump. Dimpotrivă, îl apostrofează pe apostolul Iuda, care se arată foarte grijuliu cu banii ce s-ar putea obţine prin vânzarea acestui produs de parfumerie.


Da, dar nu nu discutăm despre goliciune aici, care e păcat împotriva virtuţii pudorii, ci discutăm dacă este sau nu un lucru intrinsec rău ca femeile să se machieze. Machiajul e altceva decât goliciunea trupului, eu îl văd chiar ca pe opusul ei.



Asta, iarăşi, nu prea are legătură cu machiajul. Tânăra care îl ispiteşte în gând, probabil că era şi ea tare bătrână atunci.

Acuma, în legătură cu citatul din 1 Petru: eu înţeleg că, atunci când apostolul spune "să nu ne fie podoabă", se referă la să nu ne lăudăm cu cele exterioare. Ne invită la prudenţă, modestie şi atenţie orientată mai ales spre cele sufleteşti. Folosit cu măsură şi atunci când trebuie, eu nu cred că machiajul o îndepărtează pe o femeie de la cele care au importanţă mai mare decât chipul, tot aşa cum, atunci când ologul îşi cumpără o pereche de cârje, nu înseamnă că face păcat şi că de sufletul lui nu îi pasă. Părerea mea. Deci, dragi surori, să nu credeţi că grija pentru chip este păcat, dacă asta nu vă împiedică de la împodobirea sufletului cu bijuteriile care nu ruginesc şi Îi plac Domnului cel mai mult !

Incet , incet cedeaza omul si zice: asta nu e un pacat asa de mare, asta face toata lumea si pacatul s-a cuibarit deja adanc in suflet ca neghina din care arunci numai o samanta si apoi nu mai stii cum sa scapi de ea.