[ovidiu-s]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

1. Exista o folosinta in singuratate a vorbirii in alte limbi. Cand ma rog singur lui Dumnezeu, împreuna cu rugaciunea in limba mea materna, îi vorbesc Lui si într-o limba primita de la Duhul Sfant. Cuvintele acestei limbi nu le cunosc dinainte dar ea are cuvinte clare si frazeologia ei distincta. Nu stiu ce limba este.

Aha, înţelept din partea ta. Deci admiţi că poate fi şi din categoria îngerilor căzuţi, a demonilor.

2 Cor.11. 14-15 "Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor."

Una este vorbirea în limbi pe care o practicau apostolii, o vorbire in limbi care era de origine divină şi despre care vorbeşte sf Pavel la 1 Cor. 13 şi alta este vorbirea in limbi de tip penticostal şi harismatic. Ceea ce se intampla la adunările voastre este similar cu ceea ce se intampla in cazul demonizaţilor, al spiritiştilor şi al religiilor primitive de tip şamanic.

1 Cor 14.26 "Ce este deci, fraţilor? Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm, are învăţătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă. "

In cazul sectelor penticostale este vorba de o bolborosire auto-impusă, repetarea spasmodică a unor anumite sunete şi cuvinte care să inducă o stare de transă. Acest lucru nu are nimic de-a face cu zidirea Bisericii, ci doar cu dorinţa voastră de a avea experienţe noi.
DE ce nu le dă Dumnezeu un adevărat dar secanţilor penticostali şi harismatici? De ce atunci când se duc în altă ţară trebuie să înveţe limba ţării respective?
Apostolii au avut acest darul vorbirii in limbi pentru a face evanghelizare adevărată, pentru a zidi Biserica, nu pentru a bolborosi diferite sunete doar de voi intelese (sau nici macar de voi).