Am revenit după o pauză.
Dănuț, eu aș fi vrut să ai tu ultimile răspunsuri. Am considerat că era în avantajul tău. Dar dacă vrei să răspund la postul 320, așa voi face. Apoi, cu respect, îți propun să discutăm un singur subiect pentru a evita postările prea lungi.
(dacă vei vrea să răspunzi mai întâi și tu la tot acest post, accept și înțeleg.)

Este posibil să nu îți dai seama ce implică afirmațiile tale. Dar când te referi la vorbirea în limbi la penticostali, în mod împlicit și foarte clar te referi și la oamenii penticostali. Tu ai afirmat că vorbirea în limbi la penticostali = posesie demonică.

Când tu afirmi asta, spui și că penticostalii (oamenii) care vorbesc în limbi sunt demonizați.
Spui inclusiv despre mine că sunt un îndrăcit.
M-ai mai întrebat de multe ori care este rezultatul vorbirii în limbi la penticostali.
Nu pot să spun altul decât că îl întărește, îl ridică, îl fortifică, îl zidește pe credincios.
Nu înțeleg de ce nu ești mulțumit cu acest răspuns. Despre ce fel de „folos productiv” te aștepți să vorbesc?
Care a fost scopul și rezultatul vorbirii tale în limbi, scop și rezultat care nu se văd în viața mea?
Eu cred că rezultatul este același în cazul amândurora. O mai mare apropiere de Dumnezeu și o întărire a omului lăuntric.

Până în prezent;

Am confirmat ca fiind adevărate unele lucruri rele din confesiunea mea (pentru că erau adevărate)
Am respins unele acuzații la adresa bisericii mele (pentru că erau nefondate)
Nu am vorbit niciodată de bine cultul meu. ( încă... )

Asta numești tu lipsă de obiectivitate?

Frate, eu mă mai contrazic singur uneori, recunosc :). Dar acum nu m-am contrazis.

Tu ai afirmat că Pavel îi certa pe corinteni pentru că își doreau prea mult daruri spirituale.

Am spus în postul meu anterior cu Pavel NU îi certa că își doreau prea mult darurile.
Îi certa pentru că darurile pe care le aveau deja le foloseau dezordonat în biserică.

E o mare diferență.
Cred că îndrăcirea vine din necunoasterea si instrainarea de Dumnezeu si ruperea de realitate(adevar).
Dar nu cred că nu are de-a face cu păcatul. Are de-a face. Un om care se ferește de păcat și se apropie de Dumnezeu, il iubește și păzește poruncile Lui, nu va ajunge îndrăcit.

Cred că cineva care vorbește în alte limbi poate ajunge îndrăcit. Dar nu datorită vorbirii în limbi ci din pricina păcatelor nemărturisite și a înstrăinării de Dumnezeu.

Am mai povestit dar am evitat să intru în detalii, sunt preţioase experienţe personale cu Dumnezeu.
Îmi ceri să fac o comparație între vorbirea ta și a mea.
Diferențele sunt două:

Tu te-ai rugat Maicii Domnului iar m-am rugat lui Dumnezeu
In cazul tău a fost o experiență singulară, în cazul meu una repetată.

În rest sunt numai asemănări:

Tu zici:am laudat pe Maica Domnului in limbi. Eu îl laud pe Dumnezeu în limbi
Tu zici: Am auzit glasuri multe. Nu întotdeauna dar în unele ocazii am auzit glasuri din cer
Tu zici: am văzut ingeri in ceruri, in cateva fractiuni de secunde. Nu întotdeauna dar într-o astfel de experiență am văzut mii de îngeri cântând laude lui Dumnezeu.
Tu zici: Am STIUT ca-i zic Maicii Domnului tot timpul. ȘTIU când vorbesc în alte limbi că îi vorbesc lui Dumnezeu și El mă ascultă
Tu zici: Stiam ca o laud pe Maica si "am vazut" ca o laud. Știu că îl laud pe Dumnezeu și „văd” că îl laud

Dar tu mă întrebi zâmbind: așa e și la tine? Frate, da, așa e și la mine, Dumnezeu nu te vede pe tine cu nimic superior mie la fel cum nu mă vede pe mine ca fiind superior ție.

Dumnezeu are dreptul să dea exact același tip de dar duhovnicesc și unui ortodox și unui catolic și unui penticostal. Și El o face.