[AlinB]

În prealabil postat de Garrett

Am citit un raspuns care spunea ca numai perfectionandu-ne pe noi ii putem schimba pe altii. Egoism.

Egoismul fiind..unde?

Argumentele pe care am incercat sa le aduc au fost de natura laica.

Pentru ca atata cunosti.

In schimb, am primit raspunsuri dogmatice, prin care este definita Biserica asa cum scrie in Scripturi. Prin urmare, nu putem comunica. E ca si cum am incerca sa ne intelegem in doua limbi diferite.

Si la ce anume altceva te asteptai atunci cand ai ales forumul "crestinortodox" ca sa-ti expui ideile?
Sa pretinda si cei de aici ca sunt atei?

Am observat ca oamenii "credinciosi" refuza cu indarjire sa adopte o logica laica, sa rationeze deductiv. Insista sa treaca totul prin filtrul credintei.

Am observat ca oamenii "atei" refuza cu indarjire sa adopte o logica crestina.
Insista sa treaca totul prin filtrul scepticismului.
Apropo, credinta nu exclude "ratiunea deductiva".

Devin astfel "profesionisti" ai credintei, adevarati cunoscatori, initiati, cu o atitudine - indraznesc sa spun - elitista.

Desi unul din atributele unui crestin trebuie sa fie smerenia, fata de un ateu intr-adevar este un "initiat", "elitist".
De ce? Pentru ca are acces la o informatie pe care ateul o respinge cvasi-aprioric.

Ori nu acesta a fost mesajul lui Hristos. El nu a venit pentru a invata pe Om cu sa cladeasca o noua Biserica, nu a venit ca sa ii arate cum sa organizez o dogma complexa si pe alocuri ermetica. El a venit cu un mesaj simplu: iubiti-va aproapele, caci asa va apropiati de Domnul.

Nu cred ca un ateu, pardon, "laic" poate pretinde ca a inteles mesajul lui Hristos.
Cu atat mai putin termenul de "iubire" sau "apropiarea de Domnul".

In fine, poate ca ceea ce reprezinta Biserica astazi este rezultatul unor evolutii socio-istorice firesti, nu e vorba de rea-vointa, manipulare etc.

Care este "evolutia socio-istorica"? Ca din cate ati spus pana acum si au spus si altii cu gandirea in ton cu dvs., biserica refuza sa se incadreze in "evolutia socio-istorica"?

Ceea ce ma revolta pe mine este suficienta de sine in care stau mai-marii Bisericii, bazata pe veneratia complet gratuita pe care o primesc de la oameni (mai ales oamenii simpli) si retragerea lor in acel "turn de fildes" de care am mai auzit pomenindu-se.

Implicarea ar trebui sa fie de ambele parti.
Credinciosul sa caute Biserica, iar cei care conduc Biserica sa vina in intampinarea credinciosului.
In acest sens fiecare are partea lui de responsabilitate si nimeni nu o sa fie scuzat ca nu si-a facut partea lui, prin prisma vinovatiei celuilalt.

Daca privim Biserica doar ca pe "trupul lui Hristos", de sorginte si determinare pur divine, devenim auto-suficienti, adica egoisti, adica pacatuim in sens crestin.

Rationamentul logic din spatele acestei afirmatii fiind care?

Trebuie sa muncim pentru a implini scopul credintei noastre, care este - sau ar trebui sa fie - intr-ajutorarea aproapelui si efortul necontenit de a face lumea mai buna, si nu mantuirea personala prin post si rugaciune.

Poate nu o sa-ti vina sa crezi, dar mesajul Evangheliei nu este "sa facem lumea mai buna".
Daca nu crezi, fa un efort si citeste macar Noul Testament.

De altfel, Pilda Talantilor (Matei 25, 14) vorbeste despre exact acelasi lucru. Mi se pare ca tendinta generala este sa ne punem in locul slugii smerite care a ascuns talantul si nu in al slugii intreprinzatoare, care a adus profit stapanului.

Deloc, doar ca talantul nu este investit in directia pe care o doriti dvs.