Unde greseste Biserica?

[Garrett]

În prealabil postat de florin1966

cand vorbesti de credinta ta e una dar cand vorbesti de reinventarea bisericii gresesti.in primul rand biserica nu e de la oameni ci de la dumnezeu iar lucrarea ei este a lui dumnezeu chiar daca se foloseste de oameni ,slujitorii lui,

Am citit un raspuns care spunea ca numai perfectionandu-ne pe noi ii putem schimba pe altii. Egoism.

Argumentele pe care am incercat sa le aduc au fost de natura laica. In schimb, am primit raspunsuri dogmatice, prin care este definita Biserica asa cum scrie in Scripturi. Prin urmare, nu putem comunica. E ca si cum am incerca sa ne intelegem in doua limbi diferite.

Am observat ca oamenii "credinciosi" refuza cu indarjire sa adopte o logica laica, sa rationeze deductiv. Insista sa treaca totul prin filtrul credintei. Devin astfel "profesionisti" ai credintei, adevarati cunoscatori, initiati, cu o atitudine - indraznesc sa spun - elitista. Ori nu acesta a fost mesajul lui Hristos. El nu a venit pentru a invata pe Om cu sa cladeasca o noua Biserica, nu a venit ca sa ii arate cum sa organizez o dogma complexa si pe alocuri ermetica. El a venit cu un mesaj simplu: iubiti-va aproapele, caci asa va apropiati de Domnul. In fine, poate ca ceea ce reprezinta Biserica astazi este rezultatul unor evolutii socio-istorice firesti, nu e vorba de rea-vointa, manipulare etc. Ceea ce ma revolta pe mine este suficienta de sine in care stau mai-marii Bisericii, bazata pe veneratia complet gratuita pe care o primesc de la oameni (mai ales oamenii simpli) si retragerea lor in acel "turn de fildes" de care am mai auzit pomenindu-se.

Daca privim Biserica doar ca pe "trupul lui Hristos", de sorginte si determinare pur divine, devenim auto-suficienti, adica egoisti, adica pacatuim in sens crestin. Trebuie sa muncim pentru a implini scopul credintei noastre, care este - sau ar trebui sa fie - intr-ajutorarea aproapelui si efortul necontenit de a face lumea mai buna, si nu mantuirea personala prin post si rugaciune. De altfel, Pilda Talantilor (Matei 25, 14) vorbeste despre exact acelasi lucru. Mi se pare ca tendinta generala este sa ne punem in locul slugii smerite care a ascuns talantul si nu in al slugii intreprinzatoare, care a adus profit stapanului.