[mariamargareta]

191. Comentariu la “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” la praznicul Buneivestiri (07-04-2010)(II)

Să punem acum faţă în faţă versetele pauline (întâi cel original, apoi cel răstălmăcit, pentru a vedea falsurile mai bine, oglindite în textul iniţial:

“Vă mai rugăm, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voştri în Domnul şi vă povăţuiesc”( 1 Tes. 5, 12,24)
“Fiţi cu luare aminte pentru cei ce se ostenesc între voi ca să vă cârmuiască în Domnul şi bine să vă sfătuiască...” (CLD, 07-04-2010)

“Şi pentru lucrarea lor, să-i socotiţi pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Trăiţi între voi în bună pace.” ( 1 Tes. 5, 13)
“...iar pentru munca lor socotiţi-i vrednici de prisoselnică dragoste, şi veţi trăi între voi în pace,...” (CLD, 07-04-2010)

“Vă rugăm însă, fraţilor, dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung-răbdători faţă de toţi.” ( 1 Tes. 5, 14)
“...căci trebuie dojană peste cei fără de orânduială şi trebuie întărire peste cei slabi de înger şi trebuie sprijin peste cei neputincioşi, şi apoi îndelungă răbdare în toate şi peste toate,...” (CLD, 07-04-2010)

Aici dispare prima referire a lui Pavel la toţi, adică şi la cei din afara bisericii. Pucioşii au înlocuit nişte persoane, faţă de care nu le convenea lor să exprime o atitudine pozitivă (faţă de toţi) cu nişte lucruri vagi şi inerte care nu-i incomodează: “în toate şi peste toate”.

“Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi.” ( 1 Tes. 5, 15)
“...ca nu cumva careva să răsplătească cuiva răul cu rău, şi numai cele bune să fie ţinute, şi unul faţă cu altul în faţa lumii, care priveşte peste cei ce sunt biserică a lui Iisus Hristos,...” (CLD, 07-04-2010)

Aici modificarea este de o subtilitate şocantă. Cele bune nu mai sunt urmate faţă de toţi, ci în faţa lumii. Aparent sunt cam aceleaşi cuvinte, dar în realitate sensurile diferă radical. Una este să spui “faţă de...” şi alta este să spui “în faţa...”. Lumea devine, printr-un joc subtil de vocabule, din beneficiar deplin al binelui, un simplu spectator la binele altora. Ea doar priveşte acum spre cei care sunt “biserică a lui Iisus Hristos” (pucioşii, bineînţeles!) şi se miră. Pucioşii adaugă aici o explicaţie amplă, ca să înţeleagă oricine că Pavel proorocea tesalonicenilor despre ei, despre pucioşi, cei care sunt singura “biserică a lui Iisus Hristos”. Cât depre cei din lume, mesajul pentru ei este subtil, dar destul de limpede: “Vreţi şi voi să aveţi parte de cele bune? Veniţi la noi în biserica lui Iisus Hristos şi numai aşa le veţi avea”.

“Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.” ( 1 Tes. 5, 16-18)
“...iar mulţumirea pentru toate să nu lipsească dinaintea Domnului,...” (CLD, 07-04-2010)

“Duhul să nu-l stingeţi.” ( 1 Tes. 5, 19)
“...căci Duhul Sfânt trebuie să stea arzând,...” (CLD, 07-04-2010)

“Proorociile să nu le dispreţuiţi.” ( 1 Tes. 5, 20)
“...ca nu cumva să fie scoborâtă lucrarea proorociei, lucrarea bisericii...” (CLD, 07-04-2010)

“Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.” ( 1 Tes. 5, 22)
“...pentru cele bune în toate faţă de orice înfăţişare a răului». Amin.” (CLD, 07-04-2010)

Acum se înţelege mai bine de ce liderii pucioşi au impus în slujbele lor fasificarea Sfintei Tradiţii, prin schimbarea formulei “Pace, tuturor!”, pe care o rostesc preoţii, cu formula “Pace vouă!”. De asemenea, ectenia “Pentru pacea a toată lumea... Domnului să ne rugăm!” a dispărut din slujbele lor. Pucioşii nu suportă ideea să se roage pentru lume şi pentru toţi de-a valma, drepţi şi păcătoşi. Pucioşii se roagă numai ei pentru ei. Preoţii lor le urează pace adepţilor lor şi numai lor, iar lumea nu-i mai interesează ( deşi au şi ei conturi în băncile lumii şi se folosesc în mod curent de banii lumii, de serviciile lumii de telefonie fixă şi mobilă, de la lume se îmbracă şi se încalţă, de la lume se aprovizionează cu curent electric, cu gaz metan, benzină şi motorină). Biserica lor este însă (conceptual vorbind) atât de separată de lume, încât nici nu se mai roagă pentru lume. Aceasta este culmea egocentrismului şi megalomaniei pucioşeşti, care cred că ei sunt Buricul Autonom al Pământului, dar în realitate sunt şi ei total dependenţi de “lume” şi de “bogăţiile” ei.

Liderii pucioşi, vorbind în numele unui dumnezeu imaginar, “Dumnezeul de la Pucioasa”, se legitimează pe ei înşişi ca “trâmbiţe” şi “prooroci” apocaliptici, dar se şi lamentează că aproape nimeni nu-i crede şi nu-i urmează. “Dumnezeul de la Pucioasa” nu mai ştie ce să facă pentru a-i atrage pe cât mai mulţi la “cuvântul buneivestiri” care curge din “izvorul proorocesc” de la Pucioasa, şi de aceea inventează “proorocii” biblice măsluite care-l justifică. Una dintre ele este aceea că “cetatea fără prooroc se va nărui” dar “şi cea cu mulţi prooroci nu va avea o soartă mai bună”. Adicătelea, e mare nevoie ca mereu să fie peste biserică doar un singur prooroc, unul şi bun: el să proorocească, el să povăţuiască, el să conducă, el să taie şi să spânzure. Or, numai la Pucioasa se mai găseşte un asemenea “prooroc”, care mai este şi “proorociţă” pe deasupra. Bisericile oficiale nu mai au de mult prooroci, ele pretinzând că le este de ajuns Scriptura, Tradiţia şi asistenţa nevăzută a Duhului Sfânt. Deci, după părerea pucioşilor, soarta lor care le paşte (cam de multişor, dar... nu aduce anul ce aduce ceasul!) este prăbuşirea. Sectele celelalte, dimpotrivă, au inflaţie de prooroci şi de “vorbitori în limbi”, dar şi ele sunt menite să aibă aceeaşi soartă: prăbuşirea. Va rămâne doar Biserica Noul Ierusalim, singura sectă care îndeplineşte condiţia fabricată de liderii pucioşi.