Citat:
În prealabil postat de gavriil
Eu nu vorbesc de ce pot sa fac eu cu libertatea pe care mia dato DUMNEZEU eu spun ce scrie in cartile bisericesti si ca in biserica faptul ca citesti o carte eretica incalci o porunca bisericeasca.
Este porunca a 7 si spune asa.
Sa nu citim cartile ereticilor.
Aceasta porunca ne invata ca orice crestin ,dar mai ales acela care nu este destul de intarit in credinta Sfintei Biserici,sa se fereasca de a citi carti scrise de cei care s au abatut de la dreapta credinta si vor sa amageasca si pe altii pe cai straine de acelea ale Legii noastre ortodoxe.
Bisericile nu au voie sa impuna ci doar sa avertizeze ce este rau si ce este bun pentru om aici e posibil sa greseasca biserica .
|
Intre "a impune" si "a avertiza" este o diferenta mult prea fina de nuanta ca sa putem opera cu cele doua notiuni din punct de vedere argumentativ. Mai ales in ceea ce priveste Biserica, intrucat ea nu "impune" nimic in fond. Singura care impune este legea laica, dar si aceea - daca dam crezare lui Rousseau - impune pentru ca noi am dorit ca ea sa faca acest lucru. Putem indrazni sa afirmam ca la fel este si in cazul Bisericii: daca ii accepti autoritatea, atunci te supui si regulilor. Este ceva firesc. Aici intervine in deplina forta liberul arbitru.
Din acest punct de vedere, problema pe care ati semnalat-o dumnevoastra s-ar traduce prin faptul ca multi oameni - desi isi doresc sa se apropie de Biserica - nu o pot face intrucat nu pot sau nu doresc (din nou diferenta fina de nuanta) sa consimta la anumite reguli pe care aceasta le impune (interzicerea anumitor lecturi etc.) - corectati-ma daca gresesc. Este interesant ceea ce semnalati. M-am gandit si eu de multe ori in sensul acesta. Apoi m-am intrebat: oare sunt oamenii capabili sa adere prin liber consimtamant la un anumit mod de viata, la o anumita atitudine spirituala, la respectarea anumitor norme de conduita? Istoria - cel putin - a dovedit ca nu. Prin urmare, ar fi imposibil Bisericii sa renunte la caracterul imperativ (impus) al anumitor norme, reguli. O imbunatatire, insa, in sensul a ceea ce ati spus initial (sa avertizeze, nu sa impuna) nu se poate face decat la nivel de comunicare. Nu o spun in deradere, dar se pare ca ar fi vorba de o problema de PR.
In opinia mea, dogma a fost construita pe premisa imposibilitatii omului de a intelege multe dintre fenomenele din jurul sau, fapt ce ii inocula acestuia o spaima, sa-i spunem, existentiala. Omul isi gasea refugiul in Dumnezeu si in Biserica Lui, singurul loc de la care putea spera raspunsuri si indrumare. Secolul nostru a oferit si continua sa ofere foarte multe raspunsuri acelor probleme care inspaimantau Omul in trecut. Prin urmare, psihologia acestuia s-a schimbat. Dar abordarea Bisericii se bazeaza tot pe aceeasi dogma. Atentie, dogma este ceea ce a fost creat in timp, de oameni, de teologi (de filosofi chiar), ca reprezentand liantul - de factura laica - dintre Om si Divinitate, prin urmare, nu are caracter divin. TOtusi, nu ii neg caracterul necesar. Indraznesc insa sa spun ca poate fi adaptata.