Citat:
În prealabil postat de anna21
Fani, eu sunt de acord cu opiniile lui Zaharia si ale lui Jane.
Poate ca arta are rolul ei, dar din moment ce descoperi crestinismul si scrierile sfintilor parinti.. nu vad ce placere mai gasesti in arta.
Si eu am citit scriitori care mi-au placut enorm, dar acum mi se pare pierdere de vreme sa-i citesc, cand am atitea carti crestine care ma asteapta.
|
Bine, este alegerea ta, si cunosc si alte persoane respectabile care nu citesc literatura.
Insa vrei sa spui ca asa ar trebui sa facem toti?
Daca ai avea putere de decizie, ai scoate literatura din scoala si ai inlocui-o cu teologia?
Copiilor tai ce o sa le dai sa citeasca?
Citat:
În prealabil postat de anna21
1. Cititul este evadare din realitate. Este f important in ce lume evadezi, fiecare autor isi creeaza o lume in care transpune proprii demoni (patimi, temeri, necredinta etc..)
Sa stii ca poti invata multe din afara cartilor. Eu am invatat multe lucruri despre mine privind copiii mei.
|
Evident, nu am spus ca
numai din carti se poate invata.
Este valabil si pentru religie.
Da, cititul poate fi si o evadare si trebuie sa ne cercetam sa vedem daca devine prea mult astfel. (un pic de evadare poate nu strica, uneori, pentru a-ti pastra echilibrul, in anumite stadii de dezvoltare duhovniceasca..) Dar este numai un aspect.. pe celelalte nu le mai repet.
Citat:
În prealabil postat de anna21
Dar eu cred ca uneori te incarci cu false probleme citind carti sau ascultand muzica de o anumita factura. De exemplu, daca intri pe situri care fac propaganda feminista, ajungi sa te revolti impotriva barbatilor (chiar daca sotul tau este cel mai bland si mai atent om, nu conteaza... tot te simti ne-pretuita la justa valoare).
Nu cred ca nu ai observat ca ai tendinta sa te identifici cu eroine din romane, sa pliezi problemele lor peste existenta ta etc...
Eu observ ca si privitul unui simplu film, oricat de stupid si neinteresant, imi ridica false probleme (cumva ma identific cu un ceva din film si ma gandesc care ar fi fost rezolvarea cea mai buna, de ce personajul nu a "vazut-o", as putea sa patesc si eu asa ceva? etc...) Adica o ideatie menita sa diminueze emotiile starnite de film/ carte etc (anxietate, entuziasm, regret..), sa restabilesc un echilibru emotional anterior.
Nimic nu trece fara urme.
|
Ceea ce spui reduce omul la un burete pasiv, la o meduza conformista fara sira spinarii.
Este problema libertatii crestine pe care nu vrei tu sa o accepti, cred.
Si a varstei adulte la care trebuie sa aungem, crestini fiind. Ca un copil nu poate discerne si ca prinde tot din zbor, e clar. Dar ca un adult sa se comporte tot ca un copil, si din cauza asta sa gaseasca solutia sa nu mai citeasca literatura (buna, ca de aia vorbeam, nu de telenovele si romane proaste).. mi se pare chiar o falsa solutie, care infantilizeaza adultul.
Nu pliez eroinele pe existenta mea, ci ceea ce citesc ma face sa vad si in mine anumite lucruri pe care le ignoram. Este o diferenta de greutate in balanta.
Citat:
În prealabil postat de anna21
Demonisme la Dostoievski? Intamplator originile atitudinii mele actuala fata de literatura se afla in romanul "Demonii". A fost primul roman al lui Dostoievski pe care l-am citit si ramas romanul meu preferat.
Mi-a placut cum ideile reformiste si idealiste (aparent beningne, doar niste idei ale timpului lor, nu?) promovate de Stepan Trofimovici nasc demonii nihilismului (in Stavroghin, fiul spiritual si Piotr Stepanovici, fiul biologic).
Cred ca aici ai nimerit-o.. felul in care Dostoievski a exemplificat cum o ideologie naste demoni este extraordinar.
|
Si mie mi-a placut ideea asta. Dar nu mi se pare ca se refera la problema pe care o discutam. Acolo, cochetarea intelectuala cu anumite idei naste demoni, aici, este vorba de un adult care are deja convingeri crestine si o viata crestina, nu de cochetare.
Ar fi coerent sa propui atunci ca un crestin nici sa nu cunoasca existenta altor religii sau a unor filozofii si ideologii straine de ortodoxie. Sa traiasca in turnul lui de fildes, pentru ca simplul fapt de a intra in contact cu ele il afecteaza negativ si definitiv. CUM anume ar fi posibil lucrul asta in lumea de azi, nu stiu...
PS Din fericire, citirea literaturii clasice sau fantastice nu s-a pus inca in indreptarele de spovedanie ..
