[Danut7]

În prealabil postat de Ducutu

Ei, chiar degeaba nu au semnat.

In general, cand intr-un sinod ecumenic cineva nu semneaza declaratia de credinta asupra carora (98%) dintre cei prezenti au semnat...acel cineva este scos de la comuniunea euharistica (si toate cele ce urmeaza).

Daca e sa traim cu impresia ca mereu minoritatea ar avea dreptate, probabil ca si alti condamnat de alte concilii ecumenice ar avea de zis ca si ei pastraza invatura cea dreapta si...gresesc ceilalti.

Insa sa ramanem la discutii pasnice.

Rasaritul (deocamdata) s-a retras de la acordurile incheiate la Lion si Florenta, deci (inca) nu le considera invataturi stabilite cu autoritate ecumenica, deci supuse inca discutiilor pro sau contra, pana la o eventuala intrunire sinodala ecumenica, acceptata de (cel putin) patriarhiile reprezentative ale primului mileniu.

.................

"Lo Spirito procede (proeisi) dal Padre e dal Figlio; è evidente che esso è di sostanza divina, procedendo (proion) sostanzialmente (ousiodos) in essa e da essa (san Cirillo d'Alessandria, Thesaurus , PG 75, 585A).

Nota nr. 4 din documentul citat anterior

"Duhul / Spiritul purcede de la Tatal si de la Fiul; este evident ca el este de natura / substanta divina, purcezand in mod substantial in ea si din ea."

(Traducerea mea. Probabil ca se poate traduce si mai bine. Mai important ar fi sa punem mana pe asemea scriei si sa ne lamurim.)

Sfantu Chiril din Alexandria, Thesaurus, Patrologia Greaca nr. 75, coloana 585 paragraful A.

...........

Iata documentul si in limba engleza:

http://www.ewtn.com/library/CURIA/PCCUFILQ.HTM

Au semnat mai mult din cauza presiunilor si aceia, dar mai apoi le-a parut rau.

De îndată ce călătorii păşiră pe ţărm, locuitorii Constantinopolului îi copleşiră pe Episcopi cu întrebări: „Cum s-a încheiat Sinodul? Am izbândit?” Cei ce fuseseră siliţi la unire sau i se alăturaseră din interes, dar nu erau lipsiţi de conştiinţa nelegiuirii lor, nu ascunseră adevărul. Simţindu-se acum slobozi în pământul de baştină, între fraţii lor ortodocşi, ei răspunseră cu adâncă întristare: „Ne-am vândut credinţa, am schimbat Ortodoxia cu heterodoxia şi, pierzându-ne credinţa curată de mai înainte, ne-am făcut azimiţi. Tăia-ni-s-ar mâinile ce au semnat nelegiuita hotărâre! Smulge-ni-s-ar limbile ce au rostit învoirea cu latinii!”[250] Iată dar care au fost întâile cuvinte ale bunilor, dar slabilor Păstori – Antonie al Iracliei, membrii mai vârstnici ai Sinodului şi alţii. Vestea stârni un simţământ de groază poporului ortodox al cetăţii. Toţi îi ocoleau pe noii sosiţi, chiar cei ce nu aveau nimic de-a face cu ei. Clericii rămaşi la Constantinopol nu voiră nici să slujească cu cei ce, căindu-se de învoirea lor la unire, spuneau că fuseseră siliţi să o facă![251]


Totul despre acest sinod pe site-ul

http://saraca.orthodoxphotos.com/bib..._florentin.htm

Tot de acolo o parte din discutia sinodului despre scrierile lui Chiril al Alexandriei.

" Iar când fericitul Chiril, pricindu-se cu Nestorie asupra purcederii Duhului Sfânt, dădu oarecare temei a crede că încuviinţa purcederea Duhului de la Fiul, Theodorit, mustrându-l în numele Episcopilor Răsăriteni, a scris: ‘Dacă el (Chiril al Alexandriei) numeşte Duhul ca aparţinând Fiului, în înţelesul că este deofiinţă cu Fiul şi purcede de la Tatăl, atunci ne învoim cu el şi numim cuvintele lui ortodoxe; dar dacă înţelege că Duhul îşi primeşte existenţa de la Fiul sau prin Fiul, atunci lepădăm cuvintele lui ca viclene şi hulitoare. Căci noi credem pe Domnul, Carele a zis: Duhul adevărului, Carele din Tatăl purcede.’ Răspunzând învinuirii într-o epistolă către un oarecare Episcop Evtropie, Chiril se plânge a fi fost ponegrit de către acesta din pricina duşmăniei ce i-o purta şi a prieteniei sale cu Nestorie. Tot el scria în apologia sa că ‘deşi Fiul purcede din Tatăl, El nu e totuşi străin de Fiul, căci Fiul le are pe toate de obşte cu Tatăl.’ Iată deci că încuviinţează acea parte a învăţăturii în care Theodorit este de acord cu el. În sfârşit, la încheierea păcii cu răsăritenii, fericitul Chiril i-a scris pe aceeaşi temă lui Ioan al Antiohiei. Aici el vorbeşte din nou despre purcederea Duhului Sfânt şi despre Crez: ‘Nu ne îngăduim nici nouă şi nici altora a schimba un singur cuvânt în Simbolul Credinţei, a scoate o singură silabă, pururea luând seama la cel ce a zis: Nu ridica hotarele vecinice, carile le-au pus părinţii tăi (Pilde 22, 28), că nu ei au fost cei ce au vorbit, ci Duhul lui Dumnezeu şi Tatăl, Carele purcede de la El, nefiind însă străin Fiului în ce priveşte fiinţa Sa.’ Puteţi vedea şi de aici cu care parte a despărţământului lui Theodorit se învoieşte Chiril. La primirea epistolei de către răsăriteni, Theodorit, găsind că teologia ei se potriveşte cu propria învăţătură şi cu cea a Scripturii, scrise lui Ioan al Antiohiei următoarele: ‘Cea din urmă epistolă (a lui Chiril) e împodobită cu evanghelicească bunăcredinţă, căci în ea Domnul nostru Iisus Hristos este primit ca Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit, Duhul Sfânt neluându-şi fiinţarea de la Fiul sau prin El, ci purcezând de la Tatăl şi aparţinând Fiului. Aflând dreaptă epistola sa, am adus laudă Celui ce a tămăduit pe cei gângavi şi a schimbat răsunările cele lărmuitoare întru desăvârşită armonie’.”




Probabil ca citatul acela al tau e masluit.Din pacate nu am gasit scrierea Thesaurus a lui Chiril al Alexandriei online.Daca o gasesti tu te rog sa-mi dai referinta.Probabil ca formularea lui Chiril a fost "purcede de la Tatal prin Fiul".De fapt aceasta este o formulare gasita la multi parinti, insa nu se refera la principiul, existenta si fiintarea Duhului si prin Fiul ci la fiintarea lui din Tatal si la trimiterea Sa in timp prin Fiul.