![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
De îndată ce călătorii pășiră pe țărm, locuitorii Constantinopolului îi copleșiră pe Episcopi cu întrebări: „Cum s-a încheiat Sinodul? Am izbândit?” Cei ce fuseseră siliți la unire sau i se alăturaseră din interes, dar nu erau lipsiți de conștiința nelegiuirii lor, nu ascunseră adevărul. Simțindu-se acum slobozi în pământul de baștină, între frații lor ortodocși, ei răspunseră cu adâncă întristare: „Ne-am vândut credința, am schimbat Ortodoxia cu heterodoxia și, pierzându-ne credința curată de mai înainte, ne-am făcut azimiți. Tăia-ni-s-ar mâinile ce au semnat nelegiuita hotărâre! Smulge-ni-s-ar limbile ce au rostit învoirea cu latinii!”[250] Iată dar care au fost întâile cuvinte ale bunilor, dar slabilor Păstori – Antonie al Iracliei, membrii mai vârstnici ai Sinodului și alții. Vestea stârni un simțământ de groază poporului ortodox al cetății. Toți îi ocoleau pe noii sosiți, chiar cei ce nu aveau nimic de-a face cu ei. Clericii rămași la Constantinopol nu voiră nici să slujească cu cei ce, căindu-se de învoirea lor la unire, spuneau că fuseseră siliți să o facă![251] Totul despre acest sinod pe site-ul http://saraca.orthodoxphotos.com/bib..._florentin.htm Tot de acolo o parte din discutia sinodului despre scrierile lui Chiril al Alexandriei. " Iar când fericitul Chiril, pricindu-se cu Nestorie asupra purcederii Duhului Sfânt, dădu oarecare temei a crede că încuviința purcederea Duhului de la Fiul, Theodorit, mustrându-l în numele Episcopilor Răsăriteni, a scris: ‘Dacă el (Chiril al Alexandriei) numește Duhul ca aparținând Fiului, în înțelesul că este deoființă cu Fiul și purcede de la Tatăl, atunci ne învoim cu el și numim cuvintele lui ortodoxe; dar dacă înțelege că Duhul își primește existența de la Fiul sau prin Fiul, atunci lepădăm cuvintele lui ca viclene și hulitoare. Căci noi credem pe Domnul, Carele a zis: Duhul adevărului, Carele din Tatăl purcede.’ Răspunzând învinuirii într-o epistolă către un oarecare Episcop Evtropie, Chiril se plânge a fi fost ponegrit de către acesta din pricina dușmăniei ce i-o purta și a prieteniei sale cu Nestorie. Tot el scria în apologia sa că ‘deși Fiul purcede din Tatăl, El nu e totuși străin de Fiul, căci Fiul le are pe toate de obște cu Tatăl.’ Iată deci că încuviințează acea parte a învățăturii în care Theodorit este de acord cu el. În sfârșit, la încheierea păcii cu răsăritenii, fericitul Chiril i-a scris pe aceeași temă lui Ioan al Antiohiei. Aici el vorbește din nou despre purcederea Duhului Sfânt și despre Crez: ‘Nu ne îngăduim nici nouă și nici altora a schimba un singur cuvânt în Simbolul Credinței, a scoate o singură silabă, pururea luând seama la cel ce a zis: Nu ridica hotarele vecinice, carile le-au pus părinții tăi (Pilde 22, 28), că nu ei au fost cei ce au vorbit, ci Duhul lui Dumnezeu și Tatăl, Carele purcede de la El, nefiind însă străin Fiului în ce privește ființa Sa.’ Puteți vedea și de aici cu care parte a despărțământului lui Theodorit se învoiește Chiril. La primirea epistolei de către răsăriteni, Theodorit, găsind că teologia ei se potrivește cu propria învățătură și cu cea a Scripturii, scrise lui Ioan al Antiohiei următoarele: ‘Cea din urmă epistolă (a lui Chiril) e împodobită cu evanghelicească bunăcredință, căci în ea Domnul nostru Iisus Hristos este primit ca Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit, Duhul Sfânt neluându-și ființarea de la Fiul sau prin El, ci purcezând de la Tatăl și aparținând Fiului. Aflând dreaptă epistola sa, am adus laudă Celui ce a tămăduit pe cei gângavi și a schimbat răsunările cele lărmuitoare întru desăvârșită armonie’.” Probabil ca citatul acela al tau e masluit.Din pacate nu am gasit scrierea Thesaurus a lui Chiril al Alexandriei online.Daca o gasesti tu te rog sa-mi dai referinta.Probabil ca formularea lui Chiril a fost "purcede de la Tatal prin Fiul".De fapt aceasta este o formulare gasita la multi parinti, insa nu se refera la principiul, existenta si fiintarea Duhului si prin Fiul ci la fiintarea lui din Tatal si la trimiterea Sa in timp prin Fiul. |
#2
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Marcu din Efes a ridicat suspiciuni asupra multora (daca nu a tuturor) documentelor cu scrieri patristice propuse de apuseni la Florenta (inclusiv pentru cele atribuite rasaritenilor). Visarion din Niceea, dupa incheierea sinodului de la Florenta s-a dus in Constantinopol si a cautat numeroase manuscrise de genul celor invocate in cursul dezbaterilor si a ajuns la concluzia ca, intr-adevar, a intalnit si doua manuscrise interpolate sau transcrise gresit, ale scrierii Impotriva lui Eunomiu apartinand Sfantului Vasile, insa multe altele erau scrise corect, asa cum au fost citate de partea apuseana. Pentru a analiza astazi scrierile patristice la un nivel inalt, am avea nevoie sa cercetam editii critice, in limbile in care s-au scris... |
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
|