Citat:
În prealabil postat de Heurtebise
Eu discutam despre aberatia vorbirii in limbi si tu mi-ai dat sa citesc de la 1 Corinteni 14...
14 Fiindca, daca ma rog in alta limba, duhul meu se roaga, dar mintea mea este fara rod.
Eu am inteles ca ai facut trimitere la verset pentru a ma face sa inteleg care e scopul vorbirii in limbi in ziua de astazi; dar versetul este scos dintr'un context si acum nu mai inteleg ce vrei de fapt sa-mi spui.
|
In primul rand eu nu am dat nici un verset, deci nu aveam cum sa-l scot din context; tu esti singura care ai dat un verset. Eu ti-am spus sa citesti TOT capitolul ca sa nu scoatem din context.
In al doilea rand, "aberatia " aceasta este dar al Duhului Sfant, mentionat clar pe paginile Sfintei Scripturi si enumerat intre semnele ce-i insotesc pe cei ce cred. Crezi ca Dumnezeu se bucura de feul in care vorbesti despre el?
Apoi, tot ce voiam sa spun e scris acolo. De exemplu:
"Cel ce grăiește într-o limbă străină pe sine singur se zidește, iar cel ce proorocește zidește Biserica.
Voiesc ca voi toți să grăiți în limbi; dar mai cu seamă să proorociți.Cel ce proorocește e mai mare decât cel ce grăiește în limbi, afară numai dacă tălmăcește, ca Biserica să ia întărire."
Deci scopul vorbirii in limbi este zidirea sufleteasca a credinciosului, iar daca e tradus, a intregii Biserici.