Uneori ma cuprinde tristetea cand vad pe cate cineva care vine pentru foarte scurt timp, isi spune naduful, vrea un sfat sau incurajare, dar dispare fara urma si nimeni nu poate sa-i mai spuna o vorba de duh... Cu toate astea, chiar daca si cu tine se va intampla la fel, datoria noastra este sa te tratam cu aceeasi ingaduinta si rabdare si sa-ti spunem ceea ce ne-ar placea noua sa ni se spuna daca am fi in locul tau.
Dupa cate inteleg eu, tu esti cam la inceputul drumului si intampini multe probleme, doar-doar sa cazi in deznadejde si sa renunti. Stiu ca iti trebuie multa rabdare si perseverenta ca sa depasesti influentele raului si cand sa vezi in toate un real ajutor. In primul rand ai mare grija unde gresesti: nu ura viata, pentru ca nu de asta ne este data! A ura viata inseamna a ura pe Dumnezeu. Accepta toate cu liniste si bucurie si nu-i mai judeca pe cei care ti se pare ca o duc mult mai bine. Sa nu fii in locul lor cand le-o veni randul sa plateasca!
Daca te vei apropia cu sufletul curat de biserica si te vei ruga asa cum simti tu, fara sa te mai raportezi la ceilalti (nici prin merite, nici prin acuze) vei fi uimita de schimbarile care vor avea loc. Altfel vei bate pasul pe loc, din pacate!
Dumnezeu sa te lumineze si sa te invredniceasca cu gandurile cele bune!