Nelamuriri

Uneori ma cuprinde tristetea cand vad pe cate cineva care vine pentru foarte scurt timp, isi spune naduful, vrea un sfat sau incurajare, dar dispare fara urma si nimeni nu poate sa-i mai spuna o vorba de duh... Cu toate astea, chiar daca si cu tine se va intampla la fel, datoria noastra este sa te tratam cu aceeasi ingaduinta si rabdare si sa-ti spunem ceea ce ne-ar placea noua sa ni se spuna daca am fi in locul tau.
Dupa cate inteleg eu, tu esti cam la inceputul drumului si intampini multe probleme, doar-doar sa cazi in deznadejde si sa renunti. Stiu ca iti trebuie multa rabdare si perseverenta ca sa depasesti influentele raului si cand sa vezi in toate un real ajutor. In primul rand ai mare grija unde gresesti: nu ura viata, pentru ca nu de asta ne este data! A ura viata inseamna a ura pe Dumnezeu. Accepta toate cu liniste si bucurie si nu-i mai judeca pe cei care ti se pare ca o duc mult mai bine. Sa nu fii in locul lor cand le-o veni randul sa plateasca!
Daca te vei apropia cu sufletul curat de biserica si te vei ruga asa cum simti tu, fara sa te mai raportezi la ceilalti (nici prin merite, nici prin acuze) vei fi uimita de schimbarile care vor avea loc. Altfel vei bate pasul pe loc, din pacate!
Dumnezeu sa te lumineze si sa te invredniceasca cu gandurile cele bune!

[Higinia]

În prealabil postat de OmuBun

Uneori ma cuprinde tristetea cand vad pe cate cineva care vine pentru foarte scurt timp, isi spune naduful, vrea un sfat sau incurajare, dar dispare fara urma si nimeni nu poate sa-i mai spuna o vorba de duh... Cu toate astea, chiar daca si cu tine se va intampla la fel, datoria noastra este sa te tratam cu aceeasi ingaduinta si rabdare si sa-ti spunem ceea ce ne-ar placea noua sa ni se spuna daca am fi in locul tau.
Dupa cate inteleg eu, tu esti cam la inceputul drumului si intampini multe probleme, doar-doar sa cazi in deznadejde si sa renunti. Stiu ca iti trebuie multa rabdare si perseverenta ca sa depasesti influentele raului si cand sa vezi in toate un real ajutor. In primul rand ai mare grija unde gresesti: nu ura viata, pentru ca nu de asta ne este data! A ura viata inseamna a ura pe Dumnezeu. Accepta toate cu liniste si bucurie si nu-i mai judeca pe cei care ti se pare ca o duc mult mai bine. Sa nu fii in locul lor cand le-o veni randul sa plateasca!
Daca te vei apropia cu sufletul curat de biserica si te vei ruga asa cum simti tu, fara sa te mai raportezi la ceilalti (nici prin merite, nici prin acuze) vei fi uimita de schimbarile care vor avea loc. Altfel vei bate pasul pe loc, din pacate!
Dumnezeu sa te lumineze si sa te invredniceasca cu gandurile cele bune!

Nu pot fi foarte activa decat maxim odata pe zi pe acest site deoarece am un program incarcat si nu pot sta pe net.Eu nu ii judec pe cei ce o duc bine si nici nu le vreau raul,oricat de cu inima de gheatza ar putea fi o persoana nu i-as putea dori raul ci as vrea sa se indrepte,insa ma gandesc de ce sistemul asta.Cum spunea si o persoana mai sus,de ce cu cat esti mai sensibil la problemele celor din jur,cu cat incerci sa fi om bun suferi mai mult decat ai suferi daca nu ti-ar pasa de nimic,daca ai avea inima rece.Si un exemplu conceret ar fi..sa luam o situatie ipotetica in care femeia este inselata de sot.In cazul acesta sotia este una devotata dar sotul o raneste,o inseala si o paraseste.Femeia ramane cu inima franta,trista pentru o perioada lunga de timp,insa barbatul,cel care nu ii pasa de cuvantul lui Dumnezeu traieste in continuare fericit.Si acum intrebarea mea vine,cum de este posibil ca sa se intample una ca asta cand Dumnezeu promite ca daca avem incredere si mergem pe calea lui ne fereste de necaz?Am dat acel exemplu pentru a fi inteleasa mai bine.Si multumesc pentru faptul ca ti-a pasat si mi-ai dat un raspuns.O zi buna,Dumnezeu sa te binecuvanteze.

[AlinB]

În prealabil postat de Higinia

Si un exemplu conceret ar fi..sa luam o situatie ipotetica in care femeia este inselata de sot.In cazul acesta sotia este una devotata dar sotul o raneste,o inseala si o paraseste.Femeia ramane cu inima franta,trista pentru o perioada lunga de timp,insa barbatul,cel care nu ii pasa de cuvantul lui Dumnezeu traieste in continuare fericit.Si acum intrebarea mea vine,cum de este posibil ca sa se intample una ca asta cand Dumnezeu promite ca daca avem incredere si mergem pe calea lui ne fereste de necaz?

Nu prea am auzit cazuri in care femeia sa ia un barbat bun si credincios si peste noapte el sa devina indiferent fata de cuvantul lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu te poate feri de consecintele propriilor alegeri mai ales cand ti-a spus ca anumite cai nu sunt chiar asa bune.

[Higinia]

În prealabil postat de AlinB

Nu prea am auzit cazuri in care femeia sa ia un barbat bun si credincios si peste noapte el sa devina indiferent fata de cuvantul lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu te poate feri de consecintele propriilor alegeri mai ales cand ti-a spus ca anumite cai nu sunt chiar asa bune.

Nu,nu am mentionat cum ca barbatul era credincios ci tocmai am vrut sa scot in evidenta faptul ca el nu era credincios,dar stiti cum se spune,dargostea e oarba,femeia se indragosteste de acest necredincios care aparent isi arata o alta fatza,iar dupa sufera.Intrebarea mea era de ce oare nu a ferit-o Dumnezeu de contactul cu el in trecut.

[AlinB]

În prealabil postat de Higinia

Nu,nu am mentionat cum ca barbatul era credincios ci tocmai am vrut sa scot in evidenta faptul ca el nu era credincios,dar stiti cum se spune,dargostea e oarba,femeia se indragosteste de acest necredincios care aparent isi arata o alta fatza,iar dupa sufera.Intrebarea mea era de ce oare nu a ferit-o Dumnezeu de contactul cu el in trecut.

Dumnezeu nu vrea sa ne tina intr-o cutie de sticla ci vrea ca noi sa crestem si sa invatam sa ne exersam libertatea, avand ca si criteriu invatatura Lui.
In acest fel se aleg oamenii si cresc, cei buni in cele bune, cei rai in cele rele.

Eu cred ca Dumnezeu i-a dat totusi semne ca nu e o alegere buna, dar ea a preferat sa le ignore.

In primul rand i-a dat minte, daca ea era credincioasa si totusi a neglijat sfaturile ratiunii si criteriul credintei si s-a condus doar dupa inselatoare sentimente, poate fi Dumnezeu invinovatit pentru asta?

Oare sa nu fi stiut ca bunatatea omului fara Dumnezeu este inselatoare si ca fara Dumnezeu omul nu face fatza onorabil greutatilor si ispitelor vietii?

Macar daca s-ar fi rugat fierbinte inainte, "Doamne, faca-se voia ta, daca nu e de mine nu-l iau".

Dar de obicei o femeie in situatia asta se gandeste: "Asta e cel mai cel mai, altul mai bun nu gasesc, sa fac tot ce pot sa nu-mi scape..", "o sa-l schimb cu timpul", "nu conteaza ca nu e credincios, e de treaba, mai bun ca altii care cica sunt credinciosi" etc.

Asta nu ca barbatii ar fi feriti de greseala asta desi cica ei gandesc mai mult cu mintea si mai putin cu inima..

[Higinia]

În prealabil postat de AlinB

Dumnezeu nu vrea sa ne tina intr-o cutie de sticla ci vrea ca noi sa crestem si sa invatam sa ne exersam libertatea, avand ca si criteriu invatatura Lui.
In acest fel se aleg oamenii si cresc, cei buni in cele bune, cei rai in cele rele.

Eu cred ca Dumnezeu i-a dat totusi semne ca nu e o alegere buna, dar ea a preferat sa le ignore.

In primul rand i-a dat minte, daca ea era credincioasa si totusi a neglijat sfaturile ratiunii si criteriul credintei si s-a condus doar dupa inselatoare sentimente, poate fi Dumnezeu invinovatit pentru asta?

Oare sa nu fi stiut ca bunatatea omului fara Dumnezeu este inselatoare si ca fara Dumnezeu omul nu face fatza onorabil greutatilor si ispitelor vietii?

Macar daca s-ar fi rugat fierbinte inainte, "Doamne, faca-se voia ta, daca nu e de mine nu-l iau".

Dar de obicei o femeie in situatia asta se gandeste: "Asta e cel mai cel mai, altul mai bun nu gasesc, sa fac tot ce pot sa nu-mi scape..", "o sa-l schimb cu timpul", "nu conteaza ca nu e credincios, e de treaba, mai bun ca altii care cica sunt credinciosi" etc.

Asta nu ca barbatii ar fi feriti de greseala asta desi cica ei gandesc mai mult cu mintea si mai putin cu inima..

Degeaba facem presupuneri daca nu suntem in aceasta situatie.Intotdeauna ne este mai usor sa vorbim despre cum am fi procedat noi atunci cand nu suntem in situatia respectiva.Dar nu te-ai gandit si la cazul in care repectiva crede ca asta e voia lui Dumnezeu,nu ti s-a intamplat niciodata sa iti apara in viatza ceva de care sa te bucuri la un moment dat,sa crezi ca este o binecuvantare,sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru aceasta iar dupa sa realizezi ca acel lucru nu a fost chiar o binecuvantare?Mie personal,da.Stiu ca Dumnezeu nu vrea sa ne tina intr-o cusca,dar oare nu noi ne rugam sa ne fereasca de cele rele?Asta e intrebarea,de ce uneori cand imploram sa fim feriti de rele nu le putem ocoli totusi?Oricum eu personal cred ca ar fi fost mai bina sa fim tinuti ca intr-o cusca.Fara suferinta,fara ura,fara necredinta,nimic din toate acestea nu ar fi existat.

[AlinB]

În prealabil postat de Higinia

Degeaba facem presupuneri daca nu suntem in aceasta situatie.

Asta fiind o presupunere din partea ta..

Intotdeauna ne este mai usor sa vorbim despre cum am fi procedat noi atunci cand nu suntem in situatia respectiva.Dar nu te-ai gandit si la cazul in care repectiva crede ca asta e voia lui Dumnezeu,nu ti s-a intamplat niciodata sa iti apara in viatza ceva de care sa te bucuri la un moment dat,sa crezi ca este o binecuvantare,sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru aceasta iar dupa sa realizezi ca acel lucru nu a fost chiar o binecuvantare?Mie personal,da.

Si mie. Chiar de mai multe ori.

Si am invatat niste chestii:

1. Ca atunci cand o iei intr-o directie, ai facut o algere care iti apartine 100% si responsabilitatea pentru consecinte la fel.

2. Ca alegerea e bine sa fie facuta cu multa bagare de seama si chibzuiala, cu atat mai mult cu cat lucrurile pot avea consecinte pe termen lung.
Trebuie sa nu fii patimas in judecatile tale, adica sa nu te entuziazmezi mult pentru prea putin si superficial si sa nu ignori ceea ce este evident si cu adevarat important dar nu-ti place sa vezi.

3. Daca lucrurile au mers o data prost, s-ar putea sa ai ghinion, daca a doua oara s-a intamplat la fel s-ar putea sa ai o problema, a treia oara e clar o problema, a 4a ai ignorat total avertismentul cum ca ai o problema.
Daca exista si a 5a oara s-ar putea sa-ti fie fatal, adica problema sa fie pana peste cap si sa nu mai ai o iesire asa (relativ) usoara ca pana atunci.
Daca esti norocos ajungi si mai departe cu lectiile pana o patesti urat de tot.
Daca te-ai dezmeticit pana la urma iti dai seama ca nici macar prima data n-a fost ghinion ci problema tot la tine.

Ma rog, poate ai sa spui ca unii se ard urat chiar de la prima incercare..explicatii ar fi poate mai multe, printre care si aceea ca inconstienta/naivitatea si incapatanarea de a persevera in greseala a fost pe masura.

Cine este vinovat pentru ca n-ai stiut ce sa ceri, cum sa procedezi, etc?
Pai poti da vina pe soarta: parintii, mediul, prietenii sau lipsa lor, etc.

Insa cred ca prima lectie care o inveti ca si crestin este sa caut la mine sursa problemelor si nu in afara.
Lupta cu cei 3 uriasi care distrug sufletul: lenea, ignoranta, uitarea - incepe de la mine nu de la altii.

Stiu ca Dumnezeu nu vrea sa ne tina intr-o cusca,dar oare nu noi ne rugam sa ne fereasca de cele rele?
Asta e intrebarea,de ce uneori cand imploram sa fim feriti de rele nu le putem ocoli totusi?

Sigur ca da, dar nu cand te bagi singur in gura lupului.

"Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos;
Căci scris este: "Că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească";
Şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatră piciorul Tău.
Şi răspunzând, Iisus i-a zis: S-a spus: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău". Luca 4:9-12, Matei 4:5-7

Cu alte cuvinte nu fa lucruri care pe undeva stii ca ar fi gresite asteptand ca Dumnezeu sa te salveze mai tarziu din ceea ce n-ar fi trebuit sa faci de la bun inceput.

Oricum eu personal cred ca ar fi fost mai bina sa fim tinuti ca intr-o cusca.Fara suferinta,fara ura,fara necredinta,nimic din toate acestea nu ar fi existat.

Chestia cu liberul arbitru e o notiune greu de asimiliat, chiar si pentru unii crestini.

Dumnezeu n-a vrut sa faca roboti pentru ca un robot nu poate iubi in adevaratul sens al cuvantului, adica sa aleaga iubirea, el face doar ceea ce este programat sa faca.

"Responsabilitatea" e un cuvant greu, am prefera sa stam bine mersi si toate cele bune sa ajunga direct la nasul nostru.

De asta probabil si credem in Dumnezeu, unii dintre noi, pentru ca avem impresia ca in schimbul acestui "favor" pe care i-L facem lui Dumnezeu, El ar trebui sa ne fereasca de toate grijile si problemele, inclusiv de consecintele alegerilor noastre proaste.

În prealabil postat de Higinia

(...)Si un exemplu conceret ar fi..sa luam o situatie ipotetica in care femeia este inselata de sot.In cazul acesta sotia este una devotata dar sotul o raneste,o inseala si o paraseste.Femeia ramane cu inima franta,trista pentru o perioada lunga de timp,insa barbatul,cel care nu ii pasa de cuvantul lui Dumnezeu traieste in continuare fericit.Si acum intrebarea mea vine,cum de este posibil ca sa se intample una ca asta cand Dumnezeu promite ca daca avem incredere si mergem pe calea lui ne fereste de necaz?

N-am prea inteles cat de "ipotetica" este situatia, fiindca tu pari sa vorbesti de un caz real. Variantele sunt de "X" luate cate "n". Oricum raspunsul este unul singur: intelepciunea Lui Dumnezeu nu trebuie luata nici matematic, nici judecata dupa logica noastra. Daca vrem sa folosim logica, privim in constiinta noastra si vom gasi toate explicatiile de care avem nevoie; cu conditia ca fim corecti. Sau... daca ni se pare ca nu gasim explicatia pentru ce ni se intampla, cu siguranta, nu peste mult timp, vom intelege. Te-ai gandit vreodata ca poate Dumnezeu vrea ceva de la tine? Te-ai gandit vreodata ca poate ai intrat fara sa-ti dai seama intr-o selectie a celor care trebuie sa ajunga de-a dreapta Tatalui (ceea ce te obliga, nu te umple de mandrie...)? Nimic pe lume nu-i intamplator si in fond totul are o explicartie; depinde ce ne determina s-o cautam. Tu esti un "aluat" bun, fara indoiala, dar trebuie sa te studiezi mai atent si sa te ostenesti mai mult in "dialogul" cu Dumnezeu. Deocamdata la tine nu-i decat un "monolog" si acela destul de carcotas. Cand vei primi raspuns la fiecare gand al tau, vei vedea ce simplu pare totul. Mai incearca!

[ory]

Nu stiu daca se pot numi " nelamuriri ", sau doar aspecte naturale ale vietii si ale fiintei noastre in relatie cu aceasta. Suntem, mai mult sau mai putin asemenea cu cei pe care-i iubim si cu cei pe care-i detestam, scapam din vedere acest lucru, ori ne trezim dezamagiti de unii sau, mai degraba, de perceptia proprie asupra acestora. Totul pare o iluzie, daca este sa ne axam pe un obiectivism capabil sa asimileze si pro si contra lucrurilor interioare in relatie cu cele inconjuratoare.
Necredinta fata de lucrurile ce am sperat sa se desfasoare altfel, consider ca nu reprezinta decat o necredinta fata de sine, sunt trasaturi echivalente si inseparabile, din punctul meu de vedere .
Intr-o lume in care totul capata forme atat de relative, in care principiile se adapteaza dupa o latura a individualitatii, in care intelesurile diferite capata forme din ce in ce mai proprii, tind sa cred ca dezamagirea nu poate fi decat un lant de evenimente intre sine si exterior . Desi credem adesea ca noi nu suntem cei care initiem rautatea, ignoranta ne copleseste mai mult decat tendinta de-a face rau si astfel devenim partasi mai aprigi ai acestui rau generat subtil si sigur.
Increderea in sine si veridicitatea experientelor, educatia si trasaturile native ne masoara gradul de supunere fata de ceilalti, dar si de manipulare cu care incercam sa-i abordam si sa-i tratam, echilibrul dintre acestea reprezinta tocmai echilibrul propriilor trairi.
Tocmai am facut astazi un amplu eseu despre placerea in viziunea lui Tudor Arghezi, o placere pe care o cauta , nu in lucrurile mici si trecatoare, ci intr-un tot natural si universal din care, inteles si rationat asa cum trebuie, nu ai cum sa nu-i sustragi placerea din fiecare eveniment intampinat, mai ales din cele aparent nesemnificative. Poetul, ingnorand in mod voit perceptia asupra adevarului si al erorii, considera fundamental sa vedem in nou, in Universul care se perpetueaza prin fiinta intr-un permanent nou, intr-o descoperire zilnica fantastica a vietii din care sa sustragem in mod constient placerea de-a simti, vedea si cugeta toate acestea. Deci, placerea tine, mai degraba de sine, de cat sunt eu capabila sa inteleg in jur, sa infaptuiesc in jur, sa simt in masura in care pot pricepe toate acestea. Sa nu mai ignoram lucrurile simple alergand si visand spre himere, fiindca nici nu ne imaginam cate legaturi deosebite fac acestea intre sentimentele si lucrurile din fiecare zi.
Nu este nici o nelamurire, ci doar o stare pe care ti-o contabilizezi cum crezi tu mai bine, bucurandu-te ulterior de roadele acestui calcul inevitabil.

[Higinia]

În prealabil postat de OmuBun

N-am prea inteles cat de "ipotetica" este situatia, fiindca tu pari sa vorbesti de un caz real. Variantele sunt de "X" luate cate "n". Oricum raspunsul este unul singur: intelepciunea Lui Dumnezeu nu trebuie luata nici matematic, nici judecata dupa logica noastra. Daca vrem sa folosim logica, privim in constiinta noastra si vom gasi toate explicatiile de care avem nevoie; cu conditia ca fim corecti. Sau... daca ni se pare ca nu gasim explicatia pentru ce ni se intampla, cu siguranta, nu peste mult timp, vom intelege. Te-ai gandit vreodata ca poate Dumnezeu vrea ceva de la tine? Te-ai gandit vreodata ca poate ai intrat fara sa-ti dai seama intr-o selectie a celor care trebuie sa ajunga de-a dreapta Tatalui (ceea ce te obliga, nu te umple de mandrie...)? Nimic pe lume nu-i intamplator si in fond totul are o explicartie; depinde ce ne determina s-o cautam. Tu esti un "aluat" bun, fara indoiala, dar trebuie sa te studiezi mai atent si sa te ostenesti mai mult in "dialogul" cu Dumnezeu. Deocamdata la tine nu-i decat un "monolog" si acela destul de carcotas. Cand vei primi raspuns la fiecare gand al tau, vei vedea ce simplu pare totul. Mai incearca!

Iti dau dreptate,ar trebui sa ma ostenesc mai mult in legatura cu "dialogul" cu Dumnezeu,momentan sunt la faza de monolog carcotas.Dar nu cred ca o sa pot trece la "dialog"cel putin nu cat de curand pana nu gasesc raspunsuri la intrebari.Si asta ma intristeaza,ma sperie.Si spuneai mai sus ca poate am intrat in vreo selectie a celor ce trebuie sa ajunga de-a dreapta lui,imediat ce am citit aceasta mi-a mai aparut o intrebare si anume"Dar de ce spus a celor care trebuie?Nu ar trebui sa ajungem toti acolo?(eu personal asta as vrea).AA..si referitor la lucrurile imposibile pe care o alta persoana de pe forum mi-a cerut sa exemplific unul,,sa vin cu argumente.Pai un lucru imposibil dupa cum putem vedea ar fi sa ajungem toti in rai.Sa recunoastem ca ne-am minti singuri daca am crede ca acest lucru va fi posibil tinand cont de realitate.