Hristos S-a înălțat!
O scurtă istorie a MEDICINII privită duhovnicește
Sănătatea și boala adevărate
Conform http://dexonline.ro/:
SĂNĂTÁTE f. Stare fizică și fiziologică normală a unui organism sănătos. A-și cruța ~ea. ♢ ~! formulă de salut (la plecare). [G.-D. sănătății] /<lat. sanitas, ~atis Sursa: NODEX
BOÁLĂ boli f. 1) Tulburare a stării normale a unui organism (uman sau animal); maladie; afecțiune. ~ infecțioasă. ~ epidemică. ~ de piele. ♢ ~a copiilor (sau neagră) epilepsie. ~ de zahăr diabet. Boli profesionale boli care survin în urma exercitării unei profesii. ~ mintală psihoză. A băga pe cineva în ~e a) a băga groaza în cineva; a speria pe cineva de moarte; b) a supăra tare pe cineva. 2) fig. Obișnuință anormală, nedirijată de voință și de rațiune; înclinație excesivă și condamnabilă; viciu; patimă. [G.-D. bolii; Sil. boală; Pl. și boale (în expresii)] /<sl. boli Sursa: NODEX
Facere 1,26: „și a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca sa stăpâneasca peștii marii, pasările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!" 27. și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Sau; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie”.
Așadar pentru noi, ortodocșii, sănătatea înseamnă nu numai a nu avea gripă ci a fi normali. Normalitatea constă în asemănarea cu Dumnezeu, pentru care am și fost făcuți. Chipul lui Dumnezeu se afla, după cum citim în Sfintele Scripturi, în Adam și se află în orice om, chiar și în cel mai păcătos, citește bolnav, căci păcatul este boala adevărată care aduce moartea adevărată.
Asemănarea însă nu s-a dat ci s-a dorit în sfatul Dumnezeiesc. Ea înseamnă unirea omului cu Dumnezeu, sfințenia, îndumnezeirea, iubirea. Aceasta se lucrează însă nu de Dumnezeu și nu de om, ci de Dumnezeu împreună cu omul prin conlucrare sau sinergie. Asemănarea nu s-a dat omului prin creație în chip automat că atunci omul n-ar mai fi fost asemenea lui Dumnezeu, liber de a iubi sau nu, ci ar fi fost un sclav al iubirii (adică un fel de robot care orice ar fi putut face doar să iubească nu că n-ar fi putut refuza a se supune - iubirea înseamnă să te dăruiești cu totul de bunăvoie celui iubit, cu dea sila e violul). Deci ascultarea sa n-ar fi fost dragoste ci robie. Ca să poți iubi cu adevărat trebuie să ai voie să urăști.
Dacă o mireasă nevrând s-ar mărita s-ar chema răpire sau viol sau sclavie. Dacă însă ar fi întrebată și ar zice „nu!” ar rămâne nemăritată deci neunită cu mirele său. Dar dacă ar zice „da!” ar fi mireasa cea iubită. De aceea se compară unirea omului cu Dumnezeu (deci asemănarea) cu o nuntă.
Chipul omului este virtualitatea asemănării (posibilitatea de a se asemăna dacă vrea) cu Dumnezeu iar asemănarea este actualizarea chipului (împlinirea rostului și dorului pentru care a fost făcut).
Facerea 2, 16. „A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă și i zis: "Din toți pomii din rai poți sa mănânci, 17. Iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!”
1 Corinteni 15, 51. „Iată, taina va spun vouă: Nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba, 52. Deodată, intr-o clipeala de ochi la trâmbița cea de apoi. căci trâmbița va suna și morții vor învia nestricăcioși, iar noi ne vom schimba. 53. căci trebuie ca acest trup stricăcios sa se îmbrace în nestricăciune și acest (trup) muritor sa se îmbrace în nemurire. 54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune și acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: «Moartea a fost înghițită de biruință. 55. Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?». 56. și boldul morții este păcatul, iar puterea păcatului este legea. 57. Dar să dăm mulțumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos!”
Așadar pentru noi, ortodocșii, boala este păcatul. Păcatul pe suflet îl duce la moartea veșnică (adică despărțirea de Dumnezeu, neasemănarea, iadul). Păcatul a adus și aduce și boala trupului adică stricăciunea și în final moartea (adică despărțirea de suflet, apoi reunirea cu el în moartea cea veșnică la Judecata de Apoi cu despărțirea de Trupul lui Hristos în chinurile iadului).
Adam n-a fost făcut nici sănătos nici bolnav. A fost făcut cu posibilitatea de a alege între boală, moarte, mândrie, îndrăcire (dacă nu vrea să se unească prin ascultare, deci dragoste, cu Dumnezeu) și sănătate, viață, smerenie, îndumnezeire (dacă păzind mintea și inima sa se lipește cu dor de porunca Făcătorului său).
Ioan 15, 10. „Daca păziți poruncile Mele, veți rămâne întru iubirea Mea după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân întru iubirea Lui. 11. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sa fie în voi și ca bucuria voastră sa fie deplina. 12. Aceasta este porunca Mea: sa va iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
După cum observăm asemănarea, deci sănătatea, se poate împlini cu adevărat doar în ascultarea poruncii lui Dumnezeu adică dragostea. Dar nu dragostea din Vechiul Testament (a iubi pe aproapele ca pe tine însuți) ci după chipul jertfelnic al lui Hristos pe cruce. Etalonul, modelul, canonul asemănării noastre este însuși Dumnezeu-omul și nici un alt om sau vreo făptură. Nădejdea sănătății și îndumnezeirii noastre este unirea firii noastre omenești cu cea dumnezeiască în Persoana lui Iisus Hristos, care ne-a dus pe tronul lui Dumnezeu, de-a dreapta, în Trupul Său.
Aceasta este adevărata sănătate pe care Adam n-a avut-o la creație dar la care cu toții suntem chemați.
Adam a avut sănătate trupească, în sensul că nu îmbătrânea, sabia nu îl tăia, focul nu-l ardea, prăpastia nu-l zdrobea, fiarele îl ascultau cu dor și frică și nu-l puteau vătăma.
Avea și sănătate mentală și înțelepciune cum doar de Solomon a fost ajunsă și doar de Hristos și cei din El depășită. Așa se explică aducerea animalelor la el pentru a le numi. Și când el le numea atâta iscusință avea în limba necăzută din rai încât în numele fiarelor se cuprindea tot înțelesul firii lor, inclusiv proprietățile care le vor avea după cădere, când se vor răzvrăti cu neascultarea pentru neascultarea lui Adam.
A fost și prooroc deoarece somnul din care s-a sculat uimit la crearea Evei din coasta lui era un somn proorocesc în care a văzut întruparea lui Dumnezeu, ascunzându-i-se însă căderea sa pentru a avea libertate și a nu fi rănit prin frică.
Erau goi și nu se rușinau deoarece erau îmbrăcați în lumina necreată, în dragostea lui Dumnezeu. Contemplau pe ziditorul lor din toate făpturile. Aveau așadar și o îndumnezeire, dar una în dar și deci nestatornică. S-ar fi statornicit în ei fericirea, asemănarea, îndumnezeirea dacă ar fi ales de bună voie să asculte în singura ispită care li s-a adus. Sau măcar de n-ar fi dat vina unul pe altul și în final pe Dumnezeu pentru încălcarea poruncii, ci și-ar fi cerut iertare spovedindu-se cu smerenie Celui care i-a făcut și îi iubea nespus și care cu durere, plâns și osteneală i-a izgonit din Rai pentru a nu se înveșnici în ei moartea agonisită prin despărțirea de Dumnezeu.
Ce sănătate nu avea Adam? Nu avea statornicia neclintită în ascultare, fără posibilitatea de a mai cădea și unirea cu Dumnezeu întrupat (îndumnezeirea prin firea omenească a lui Hristos în chiar persoana Fiului lui Dumnezeu).
Statornicia ar fi obținut-o prin ascultarea de Dumnezeu iar nu de șarpe la prima (care ar fi fost și ultima de nu cădea în neascultare) ispită.
Unirea în Hristos ar fi venit tot prin smerenia neînțeleasă a lui Dumnezeu - care nu s-a întrupat numai pentru păcatul nostru și moartea noastră, nelecuibile altfel, (căci păcatul nu poate fi pricină de fericire), ci mai ales din nespusa lui Dragoste nesfârșită și dor de a nunti cu noi și mai ales cu Maria, Stăpâna noastră.
Căci dacă s-a făcut om pentru dușmanii Săi să-i vindece de ură și dușmănie nu S-ar fi făcut om pentru prietenii săi Să-i poftească la nuntă? Dacă s-a făcut Mire pentru o preacurvă, adică firea omenească căzută în împreunare drăcească chiar în cămara împărătească de nuntă cu Dumnezeu din Rai, sub ochii Mirelui, nu s-ar fi făcut Mire pentru o fecioară cu totul ascultătoare de poruncile logodnicului ei?
Așadar în culmea sănătății sale trupești - cum nici un altul (de la el până la Hristos și Maica Lui după înviere) nu a avut - a ajuns Adam la boală, la moarte.
Vedeți că sănătatea trupească nu e o garanție și nu ne este de folos autentic pentru sănătatea reală, inclusiv cea reală trupească?
După cum dacă un medic ne dă un hap care ne ia boala pentru 5 minute apoi boala revine mai grea și ne duce la moarte nu se cheamă vindecător cu atât mai mult dacă diavolul ne-ar da prin medicina lui sănătate fără de moarte pentru 1 000 000 000… de ani tot nevindecător s-ar chema căci acei ani sunt mai puțin de o clipă față de veșnicie.
După cum un medic dacă ne dă un hap care ne ia doar un simptom din boală amplificându-le pe celelalte nu se cheamă vindecător cu atât mai mult dacă diavolul ne-ar da prin medicina lui toată sănătatea de pe pământ sau chiar și cea a lui Adam înainte de cădere tot nevindecător s-ar chema căci acea sănătate este ca o murdărie față de Trupul lui Hristos, față de trupul nostru înviat în Hristos, față de Dragostea Mirelui nostru.