Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Hristos S-a înălțat!

O scurtă istorie a MEDICINII privită duhovnicește


Sănătatea și boala adevărate

Conform http://dexonline.ro/:
SĂNĂTÁTE f. Stare fizică și fiziologică normală a unui organism sănătos. A-și cruța ~ea. ♢ ~! formulă de salut (la plecare). [G.-D. sănătății] /<lat. sanitas, ~atis Sursa: NODEX
BOÁLĂ boli f. 1) Tulburare a stării normale a unui organism (uman sau animal); maladie; afecțiune. ~ infecțioasă. ~ epidemică. ~ de piele. ♢ ~a copiilor (sau neagră) epilepsie. ~ de zahăr diabet. Boli profesionale boli care survin în urma exercitării unei profesii. ~ mintală psihoză. A băga pe cineva în ~e a) a băga groaza în cineva; a speria pe cineva de moarte; b) a supăra tare pe cineva. 2) fig. Obișnuință anormală, nedirijată de voință și de rațiune; înclinație excesivă și condamnabilă; viciu; patimă. [G.-D. bolii; Sil. boală; Pl. și boale (în expresii)] /<sl. boli Sursa: NODEX
Facere 1,26: „și a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca sa stăpâneasca peștii marii, pasările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!" 27. și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Sau; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie”.
Așadar pentru noi, ortodocșii, sănătatea înseamnă nu numai a nu avea gripă ci a fi normali. Normalitatea constă în asemănarea cu Dumnezeu, pentru care am și fost făcuți. Chipul lui Dumnezeu se afla, după cum citim în Sfintele Scripturi, în Adam și se află în orice om, chiar și în cel mai păcătos, citește bolnav, căci păcatul este boala adevărată care aduce moartea adevărată.
Asemănarea însă nu s-a dat ci s-a dorit în sfatul Dumnezeiesc. Ea înseamnă unirea omului cu Dumnezeu, sfințenia, îndumnezeirea, iubirea. Aceasta se lucrează însă nu de Dumnezeu și nu de om, ci de Dumnezeu împreună cu omul prin conlucrare sau sinergie. Asemănarea nu s-a dat omului prin creație în chip automat că atunci omul n-ar mai fi fost asemenea lui Dumnezeu, liber de a iubi sau nu, ci ar fi fost un sclav al iubirii (adică un fel de robot care orice ar fi putut face doar să iubească nu că n-ar fi putut refuza a se supune - iubirea înseamnă să te dăruiești cu totul de bunăvoie celui iubit, cu dea sila e violul). Deci ascultarea sa n-ar fi fost dragoste ci robie. Ca să poți iubi cu adevărat trebuie să ai voie să urăști.
Dacă o mireasă nevrând s-ar mărita s-ar chema răpire sau viol sau sclavie. Dacă însă ar fi întrebată și ar zice „nu!” ar rămâne nemăritată deci neunită cu mirele său. Dar dacă ar zice „da!” ar fi mireasa cea iubită. De aceea se compară unirea omului cu Dumnezeu (deci asemănarea) cu o nuntă.
Chipul omului este virtualitatea asemănării (posibilitatea de a se asemăna dacă vrea) cu Dumnezeu iar asemănarea este actualizarea chipului (împlinirea rostului și dorului pentru care a fost făcut).
Facerea 2, 16. „A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă și i zis: "Din toți pomii din rai poți sa mănânci, 17. Iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!”
1 Corinteni 15, 51. „Iată, taina va spun vouă: Nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba, 52. Deodată, intr-o clipeala de ochi la trâmbița cea de apoi. căci trâmbița va suna și morții vor învia nestricăcioși, iar noi ne vom schimba. 53. căci trebuie ca acest trup stricăcios sa se îmbrace în nestricăciune și acest (trup) muritor sa se îmbrace în nemurire. 54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune și acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: «Moartea a fost înghițită de biruință. 55. Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?». 56. și boldul morții este păcatul, iar puterea păcatului este legea. 57. Dar să dăm mulțumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos!”
Așadar pentru noi, ortodocșii, boala este păcatul. Păcatul pe suflet îl duce la moartea veșnică (adică despărțirea de Dumnezeu, neasemănarea, iadul). Păcatul a adus și aduce și boala trupului adică stricăciunea și în final moartea (adică despărțirea de suflet, apoi reunirea cu el în moartea cea veșnică la Judecata de Apoi cu despărțirea de Trupul lui Hristos în chinurile iadului).
Adam n-a fost făcut nici sănătos nici bolnav. A fost făcut cu posibilitatea de a alege între boală, moarte, mândrie, îndrăcire (dacă nu vrea să se unească prin ascultare, deci dragoste, cu Dumnezeu) și sănătate, viață, smerenie, îndumnezeire (dacă păzind mintea și inima sa se lipește cu dor de porunca Făcătorului său).
Ioan 15, 10. „Daca păziți poruncile Mele, veți rămâne întru iubirea Mea după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân întru iubirea Lui. 11. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sa fie în voi și ca bucuria voastră sa fie deplina. 12. Aceasta este porunca Mea: sa va iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
După cum observăm asemănarea, deci sănătatea, se poate împlini cu adevărat doar în ascultarea poruncii lui Dumnezeu adică dragostea. Dar nu dragostea din Vechiul Testament (a iubi pe aproapele ca pe tine însuți) ci după chipul jertfelnic al lui Hristos pe cruce. Etalonul, modelul, canonul asemănării noastre este însuși Dumnezeu-omul și nici un alt om sau vreo făptură. Nădejdea sănătății și îndumnezeirii noastre este unirea firii noastre omenești cu cea dumnezeiască în Persoana lui Iisus Hristos, care ne-a dus pe tronul lui Dumnezeu, de-a dreapta, în Trupul Său.
Aceasta este adevărata sănătate pe care Adam n-a avut-o la creație dar la care cu toții suntem chemați.
Adam a avut sănătate trupească, în sensul că nu îmbătrânea, sabia nu îl tăia, focul nu-l ardea, prăpastia nu-l zdrobea, fiarele îl ascultau cu dor și frică și nu-l puteau vătăma.
Avea și sănătate mentală și înțelepciune cum doar de Solomon a fost ajunsă și doar de Hristos și cei din El depășită. Așa se explică aducerea animalelor la el pentru a le numi. Și când el le numea atâta iscusință avea în limba necăzută din rai încât în numele fiarelor se cuprindea tot înțelesul firii lor, inclusiv proprietățile care le vor avea după cădere, când se vor răzvrăti cu neascultarea pentru neascultarea lui Adam.
A fost și prooroc deoarece somnul din care s-a sculat uimit la crearea Evei din coasta lui era un somn proorocesc în care a văzut întruparea lui Dumnezeu, ascunzându-i-se însă căderea sa pentru a avea libertate și a nu fi rănit prin frică.
Erau goi și nu se rușinau deoarece erau îmbrăcați în lumina necreată, în dragostea lui Dumnezeu. Contemplau pe ziditorul lor din toate făpturile. Aveau așadar și o îndumnezeire, dar una în dar și deci nestatornică. S-ar fi statornicit în ei fericirea, asemănarea, îndumnezeirea dacă ar fi ales de bună voie să asculte în singura ispită care li s-a adus. Sau măcar de n-ar fi dat vina unul pe altul și în final pe Dumnezeu pentru încălcarea poruncii, ci și-ar fi cerut iertare spovedindu-se cu smerenie Celui care i-a făcut și îi iubea nespus și care cu durere, plâns și osteneală i-a izgonit din Rai pentru a nu se înveșnici în ei moartea agonisită prin despărțirea de Dumnezeu.
Ce sănătate nu avea Adam? Nu avea statornicia neclintită în ascultare, fără posibilitatea de a mai cădea și unirea cu Dumnezeu întrupat (îndumnezeirea prin firea omenească a lui Hristos în chiar persoana Fiului lui Dumnezeu).
Statornicia ar fi obținut-o prin ascultarea de Dumnezeu iar nu de șarpe la prima (care ar fi fost și ultima de nu cădea în neascultare) ispită.
Unirea în Hristos ar fi venit tot prin smerenia neînțeleasă a lui Dumnezeu - care nu s-a întrupat numai pentru păcatul nostru și moartea noastră, nelecuibile altfel, (căci păcatul nu poate fi pricină de fericire), ci mai ales din nespusa lui Dragoste nesfârșită și dor de a nunti cu noi și mai ales cu Maria, Stăpâna noastră.
Căci dacă s-a făcut om pentru dușmanii Săi să-i vindece de ură și dușmănie nu S-ar fi făcut om pentru prietenii săi Să-i poftească la nuntă? Dacă s-a făcut Mire pentru o preacurvă, adică firea omenească căzută în împreunare drăcească chiar în cămara împărătească de nuntă cu Dumnezeu din Rai, sub ochii Mirelui, nu s-ar fi făcut Mire pentru o fecioară cu totul ascultătoare de poruncile logodnicului ei?
Așadar în culmea sănătății sale trupești - cum nici un altul (de la el până la Hristos și Maica Lui după înviere) nu a avut - a ajuns Adam la boală, la moarte.
Vedeți că sănătatea trupească nu e o garanție și nu ne este de folos autentic pentru sănătatea reală, inclusiv cea reală trupească?
După cum dacă un medic ne dă un hap care ne ia boala pentru 5 minute apoi boala revine mai grea și ne duce la moarte nu se cheamă vindecător cu atât mai mult dacă diavolul ne-ar da prin medicina lui sănătate fără de moarte pentru 1 000 000 000… de ani tot nevindecător s-ar chema căci acei ani sunt mai puțin de o clipă față de veșnicie.
După cum un medic dacă ne dă un hap care ne ia doar un simptom din boală amplificându-le pe celelalte nu se cheamă vindecător cu atât mai mult dacă diavolul ne-ar da prin medicina lui toată sănătatea de pe pământ sau chiar și cea a lui Adam înainte de cădere tot nevindecător s-ar chema căci acea sănătate este ca o murdărie față de Trupul lui Hristos, față de trupul nostru înviat în Hristos, față de Dragostea Mirelui nostru.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Trupul nostru după învierea cea vie, de-a dreapta lui Hristos este cu mult mai minunat decât al lui Adam înainte de căderea lui.
1 Cor. 15, 39: „Nu toate trupurile sunt același trup, ci unul este trupul oamenilor și altul este trupul dobitoacelor și altul este trupul păsărilor și altul este trupul peștilor. 40. Sunt și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești. 41. Alta este strălucirea soarelui și alta strălucirea lunii și alta strălucirea stelelor. căci stea de stea se deosebește in strălucire. 42. Așa este și învierea morților: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; 43. Se seamănă întru necinste, înviază întru slava, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; 44. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Daca este trup firesc, este și trup duhovnicesc. 45. Precum și este scris: «Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urma cu duh datator de viață"; 46. Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. 47. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. 48. Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; și cum este cel ceresc, așa sunt și cei cerești. 49. și după cum am purtat chipul celui pământesc, sa purtam și chipul celui ceresc.”
Pr. Cleopa Ilie ne tâlcuia acestea în cuvântul său la Judecata de Apoi:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri9.htm
http://luptapentruortodoxie.blogspot...e-pr-ilie.html
http://paginiortodoxe2.tripod.com/pr...24rusalii.html
http://www.scribd.com/doc/25119197/P...decata-de-Apoi
„Dar, frații mei, când va suna trâmbița judecății și milioane de trâmbițe vor învia pe toți oamenii, oare așa o sa înviem și noi, cum suntem acum și cum murim ? Cutare om sau cutare femeie așa va învia ?
Doamne ferește ! La judecata nu este vârsta și nu este materie care o poți vedea, ci toți vor învia la vârsta de treizeci de ani. Nu mai este copil și bătrân, ci vârsta pe care a avut-o Mântuitorul la botez. Toți vor fi de treizeci de ani.
Afara de asta, sa știți, când vor învia miliardele și miliardele de oameni, fiecare trup va străluci după cum i-au fost faptele. Iată, nici sufletele nu vor fi exact unul ca celalalt, ci după faptele lor. Cei ce vor fi păcătoși, vor avea trupuri întunecate; cei care vor fi mai păcătoși, vor avea trupuri și mai întunecate și alții vor fi ca diavolii de întunecați.
Iar cei buni vor fi albi, și alții foarte albi și luminoși. Ca zice Sfântul Efrem Sirul : " După așezarea cea din afara, la judecata se vor cunoaște faptele omului ".
Si nu numai atât. Când vor întâmpina pe Domnul in văzduh, cei păcătoși și foarte rai nu vor merge in văzduh, ci vor rămâne pe pământ. Iar cei drepți, după măsura dreptății, au sa se ridice de la pământ. Unii au sa fie de un metru de la pământ, alții, de o suta de metri; alții, de o mie; alții, in nori, după fapte.
De aici are sa se cunoască dreptatea lui Dumnezeu. Te-a tras pământul ? Ai slujit pământului in lumea asta și faptelor pământești ? De aceea stai pe pământ, ca de acolo mergi in iad !Iar cei drepți, de s-au ridicat o palma de la pământ, in vecii vecilor tot in sus vor merge. Merge-vor din putere in putere, cum ați auzit ca spune Proorocul David, din slava in slava spre Dumnezeu, Care n-are margini. Ca aceștia s-au învrednicit sa zboare de la pământ. Iar cei ce-au rămas pe pământ merg cu diavolii in jos, unde vor fi osândiți. așa va fi la judecata !
Trupurile pe care le vom primi la înviere nu mai au moarte, iar trupurile păcătoșilor vor arde in vecii vecilor și nu se vor topi, caci nu mai sunt trupuri materiale ca acestea care se frig de o lumânare și de un chibrit.
Ce fel de trupuri vom primi la Judecata, auzim pe Sfântul Apostol Pavel, ca zice : Semăna-se-va întru slăbiciune, scula-se-va întru putere. Trupul pe care îl primesc drepții după Judecata știți câta putere are ? Poate clătina lumea toata ca pe un mar; poate muta munții din loc, poate birui toate oștirile lumii numai cu amenințarea. Atâta putere au sa aibă drepții. Semăna-se-va întru slăbiciune, scula-se-va întru putere.
Si iarăși zice Apostolul, a doua însușire : Semăna-se-va întru necinste, scula-se-va întru slava. Ce semănam in mormânt ? Viermi, putoare, mâncare viermilor, țărână ... Du-te la un mort, după ce l-ai îngropat, pe cel mai iubit al tău, ca miroase mai urat decât toata murdăria lumii, la câteva zile. Ti-i greață, fugi de dansul !
Oare așa o sa se scoale la înviere ? Cei păcătoși se vor scula tot cu trupuri nestricăcioase, dar întunecate și urate, care vor arata faptele lor; iar cei drepți, nu așa.
Se Semăna întru necinste pe pământ, pentru ca după trup suntem mâncarea viermilor și țărână și putoare. Dar mâine, mai mult : Scula-se-va întru slava. Trupurile drepților vor fi mult mai strălucitoare decât soarele, cum spune Mântuitorul. Atunci drepții vor străluci ca soarele întru împărăția Tatălui Meu.
ia închipuiți-vă acum, daca ar fi la amiaza și ai vedea soarele pe cer, și ai mai vedea un soare, și ai mai vedea o suta de sori, și ai mai vedea o mie de sori, atunci de groaza n-ai ști unde sa te duci. Mori de frica ! Dar când vor veni milioane de drepți și vor străluci mai tare decât soarele, ce lumina va fi atunci ? Ce spaima, ce minune mare va înconjura tot pământul, când vor vedea atâta slava a drepților care va veni ?
Așa vor veni drepții la Judecata, cu slava mai mare decât soarele. Intre aceștia, cel mai mult vor străluci sfinții din cer : Apostolii, Proorocii, Mucenicii, Cuvioșii; toți călugării, care au dus viață îngerească pe pământ; pastorii de suflete, care au păstorit bine turma lui Hristos; cei ce au postit și s-au rugat cu inima curata; mamele cu copii, pe care i-au crescut in frica de Dumnezeu; copiii nevinovați, cei ce s-au nevoit in feciorie și curățenie, cei care au fost milostivi, smeriți și blânzi cu inima și toți cei ce au iubit pe Hristos și Biserica Lui și au trăit cu sfințenie întru dreapta credință.
Si iarăși zice marele Apostol Pavel : Semăna-se trup sufletesc, scula-se-va trup duhovnicesc. Nu se mai scoală trupul acesta de țărână așa. Trupurile duhovnicești știți câtă putere au ? Știți câtă subțirătate au ? Cum arata marele Vasile și fericitul Ieronim și dumnezeiescul Părinte Ioan Gura de Aur. Trupurile duhovnicești sunt ca trupurile îngerești, nemuritoare, luminoase și pot sa meargă mai repede ca razele fulgerelor.
Așa va fi și sufletul nostru, după ce iese din trup. Ca zice proorocul Iezechiel : Alerga-vor, Doamne, in graba sufletele drepților și mai repede ca razele fulgerelor se vor întoarce la Tine. Credeți ca sufletul, după ce iese din trup, merge așa cum mergem noi ? Mai repede ca fulgerul merge, ca tot așa de repede merge și îngerul. Poate înconjura lumea, cat ai clipi din ochi.
Așa, trupurile duhovnicești cum arata dumnezeieștii Părinți, ca fulgerul se vor purta. Intr-o clipeala de ochi trupurile duhovnicești ale drepților se pogoară in iad sau se suie la cer, se duc la marginea lumii și nimeni nu-i mai poate opri, atât de subțiri sunt și atâta putere de alergare au.
Auzi ce spune iarăși Sfântul Apostol Pavel : Semăna-se întru stricăciune. Aceasta este a patra însușire a trupului înviat; scula-se-va întru nestricăciune. Pai, nu se Semăna întru stricăciune, când se zămislește omul in păcat ? Apoi, nu vezi ca se strica mortul încă de pe pământ, daca nu-l îngropi repede ? și apoi, in groapa trupul nu se face țărână și putoare ? Dar, după înviere, scula-se-va întru nestricăciune, zice marele Apostol Pavel.
Trupurile drepților, după înviere, au însușiri îngerești. Nu mai mor, nu îmbătrânesc, nu au dureri, nu le trebuie mâncare, nu se pot tăia de sabie, nu se ard de foc, nu se îmbolnăvesc, nu se mai pot tine de lacăte, trec prin ușile încuiate, cum a trecut Mântuitorul după Înviere. Aceste trupuri stricăcioase, devin nestricăcioase prin înviere.
Acestea sunt cele patru însușiri ale trupurilor morților după înviere, când va suna trâmbița judecății de apoi și de trei ori fericit este acela, care se va învrednici de însușirile acestea, ca sa fie drept înaintea lui Dumnezeu și sa primească aceste daruri, adică : nestricăciunea, cinstea, puterea duhovniceasca și slava.

Așadar ce e sănătatea amăgitoare și trecătoare a lui Adam înainte de cădere față de sănătatea cea deplină și veșnică dată de Hristos? Și dacă așa de mică este sănătatea trecătoare dată în dar de Dumnezeu lui Adam față de cea veșnică dată prin Hristos cum poate fi numită sănătatea dată de Dumnezeu nouă aici pe pământ?
Și atunci nu ne îngrozim numai la gândul de cum e „sănătatea” dată de draci?


Va urma

Cum îmbolnăvește diavolul promițând și/sau nălucind sănătate