Citat:
În prealabil postat de sophia
@AlinB - mai Alien, cred ca vorbim in paralel.
1. Ceea ce concludeam eu sunt extereme, dar asa spun toti (Sf.Parinti, par.Cleopa si altii ca dansul, preoti, voi aici). Si voi tot asta sustineti in fond.
|
Sophia draga noastra Sophia...ce ne facem cu Sophia? :) eu mereu ma intreb citind postarile ei cum sa facem sa-i mai explicam ca sa nu se supere si sa plece de pe forum, pentru ca nu cred ca ar fi bine sa faca asta.
Poate pana la urma va realiza intr-un fel sau altul ca citeste cu ochii dar intelege cu inima.
Eu chiar nu stiu cum poti sa spui asa ceva? NU SPUN ASA CEVA SFINTII PARINTI, NICI NOI. Poti sa vii iarasi cu citate de la un user sau altul, asta nu va demonstra decat ca ei scriu una si tu intelegi alta, pentru ca daca tu nu accepti ca un lucru poate fi asa (pentru ca nu simti tu astfel) degeaba mai discutam.
Citat:
În prealabil postat de sophia
2. In fond de ce nu-mi explici totusi de ce monahii trebuie sa nu aibe familie.
Care este explicatia. Cerinta este asta, dar de ce? Stii sa-mi spui?
Lepadare de lume. De ce? Ca nu poti fi a lui Dumnezeu altfel.
|
si ce anume nu poti intelege aici? ca EXISTA OAMENI CARE NU SIMT NEVOIA SA AIBA FAMILIE? ca lor nu li se pare ca lepadarea de lume este un sacrificiu? Monahii nu au familie PENTRU CA NU-SI DORESC FAMILIE, NU-SI DORESC SOT/SOTIE/ COPIII. Ptr ei sotul/sotia este Hristos/Biserica iar copiii lor, fratii si surorile lor suntem noi toti, oamenii din lume, pe care ne iubesc chiar daca din departarea izolarii lor.
Citat:
În prealabil postat de sophia
Fiindca la fiecare pas ai indoilei si ganduri si remuscari (am dat destul sotului, am dat destul lui Dumnezeu, am pacatuit, etc.).
|
uite aici ai spus UN MARE ADEVAR Sophia draga.
DAAAAAAAAAA!!!!!!!! asa este bine sa fie....... indoieli, ganduri si remuscari!!!!!!!!!! CALEA ESTE INGUSTA SI PLINA DE SPINI SI CIULINIIIIIIIIIIIIII. pe aceasta trebuie sa mergem nu pe calea usoara si frumoasa.
De ce crezi ca spuneau sfintii cand nu aveau nici un necaz "Doamne de ce m-ai uitat?
De aceea ei au ajuns sfinti si noi nu vom ajunge. cata vreme nu vom invata sa ne rugam sa plangem la fiecare pas pacatele noastre. Repet mereu si mereu. Nu o sa mai ai indoieli si remuscari decat cand o sa-ti dai seama ca nu aici trebuie sa ne cautam fericirea.
Scuza-ma ca indraznesc sa-ti atrag atentia asupra unui fapt (daca nu mi-ar pasa si nu ti-as fi sesizat sbuciumul sufletesc si dorinta cea f mare de a trai cat mai bine si mai crestineste poate nu as face-o) dar cred uneori ca tu o sa cazi intr-o depresie daca mai continui sa cauti explicatii la diversi psihologi (fie ei si prin carti cititi)
Acestia o sa-ti spuna ca trebuie sa alungi gandurile de suferinta de la tine, si ca toate aceste canoane si oprelisti ale bisericii o sa te deprime. Si abia atunci vor avea dreptate, cand ai sa ajungi sa le consideri pe toate oprelisti in calea unei fericiri lumesti.
Dati-mi voie sa va spun concluzia mea proprie. Depresia este defapt departarea de Dumnezeu si nu apropierea de biserica, de credinta si respectarea canoanelor.