Citat:
În prealabil postat de sophia
Uitam ceva:Va rog eu mult sa nu mai spuneti ca in credinta avem liberul arbitru. Nu este asa. Exista niste reguli si daca nu le indeplinim, se pare, dupa parerea voastra, ca nu suntem (buni) crestini. Noi nu putem alege in credinta, ori facem ceea ce ni se cere (de la Dumnezeu) si mai rau oameni (biserica institutie), ori nu suntem crestini (orotdoxi). Asa se spune, n-o spun eu.
Pentru mine liber arbitru inseamna sa poti alege ceva intre doua sau mai multe variante, fara ca sa faci ceva rau. Sa poti sa-ti alegi drumul, neinsemnand asta ca automat ai de ales intre alb si negru, sau bine si rau. Pot sa fie mai multe cai bune si rele.
De ex. in credinta: sa poti alege calea potrivita tie de a-ti manifesta credinta, fara ti se pune eticheta ca nu esti crestin, sau esti caldicel, sau ai facut rau. Sa poti fi fericit cu alegerea ta.
|
Liberul arbitru inseamna si ca Dumnezeu ne lasa libertatea sa facem ceea ce ne indeparteaza de El. Ca la cadere. Sigur, asta inseamna 'raul'. Dar avem aceasta posibilitate, Dumnezeu nu ne impune sa il iubim si sa ne lasam iubiti de el, asta e ideea.
Sigur, El este tot timplu pregatit sa ne primeasca inapoi, ca tatal din pilda fiului ratacitor. Dar trebuie sa vrem sa venim.
(asta este o paranteza la subiectul nostru; personal nu inteleg de ce a adus aminte Anca de liberul arbitru - vrea sa spuna indirect ca cei care considera ea ca nu au dreptate pot gandi si face ce vor, ca sunt liberi, dar aleg calea raului? ;-))