Citat:
În prealabil postat de Hector
Papa Honoriu (638) a fost declarat eretic de catre un Sinod Eumenic
|
Într-adevăr, dogma infailibilității papale nu presupune că papii nu ar fi păcătoși, ori că nu ar putea suferi de păcatul ereziei, așa cum și primul papă, Sf Ap Petru a fost păcătos (el însuși spune: "Sunt om păcătos") și chiar eretic, învățând (o vreme) că oamenii trebuie să se taie împrejur mai înainte de a se boteza.
Pe de altă parte, să observăm că în mileniul Bisericii Nedespărțite, cazurile de papi eretici au fost excepțional de rare în comparație cu cazurile de patriarhi ai Constantinopolului eretici. Un lucru despre care se vorbește puțin în lumea ortodoxă este că MAJORITATEA patriarhilor Constantinopulului au fost heterodocși. Prin comparație cu ei, episcopii Romei și chiar Honoriu, au fost monumente de ortodoxie.
Dar noi ar trebui să fim absurzi ca să le cerem ortodocșilor ascultare față de episcopul Romei, cât timp vedem limpede că ei nu ascultă nici de episcopii lor, nici de sinoadele lor, nici de patriarhii lor, între care cel al Constantinopolului este cel mai batjocorit. Vedem unde duce neascultarea: la disoluția oricărei autorități în Biserică. Oricare călugăr Varzufie de la câte o mănăstire aghiorită autodeclarată dizidentă deoarece așa vrea mușchii ei își permite să nu-l pomenească pe ierarhul rânduit de canoanele pe care ortodocșii le mai numesc și "sfinte". Priviți unde s-a ajuns în Bulgaria sau Ucraina, unde coexistă două sau trei Biserici Ortodoxe, fiecare cu episcopii ei, cu găștile ei, cu interesele ei de care Bunul Păstor nu cred că e mândru. Asemenea "schisme ale schismei" ne întristează, căci o corabie în care oricine din echipaj se crede mai bun navigator decât căpitanul devine neguvernabilă. Deci, părerea mea este că primatul petrin trebuie recunoscut măcar din considerente lumești: acelea de a face Corpul Bisericii mai unit și mai guvernabil, dacă nu credeți în cele biblice și patristice, care arată (pentru ochi neorbiți) că vine de la Dumnezeu.