[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Pentru Mihnea Dragomir:

Ce este adevarat si ce nu din afirmatiile despre Biserica Romano-Catolica din articolul de mai sus?

Să o luăm pe pasaje.

Într-adevăr, deja în două cazuri anterioare, adică la 1327 şi respectiv la 1351, Papii Ioan al XXII-lea şi Clement al VI-lea condamnaseră succesiv şi anatematizaseră pe oricine ar fi îndrăznit să tăgăduiască că Apostolul Pavel, pe toată durata lucrării sale apostoleşti, ar fi fost subordonat în totalitate autorităţii monarhico-bisericeşti a primului Papă şi Împărat al Bisericii – adică Apostolului Petru. Mai apoi, în 1907 şi 1920, Pius al XX-lea şi Benedict al XIV-lea au respectat aceleaşi anateme şi aceleaşi condamnări.

Greu de operat fără precizarea surselor. Eventuale anateme din secolul al XX-lea în această materie se găsesc pe situl oficial al Vaticanului ( www.vatican.va ) sau pe puternicul sit magisterial www.papalencyiclicals.net , dar nu am răbdare să caut fără referinţe precise. Am dubii că vreun papă a folosit termenul de "Împărat al Bisericii", pentru Petru, sună foarte neuzual. Pare o "înflorire" a unui document, în cazul că acesta există. În orice caz, ideea că Petru avea autoritate asupra celorlalţi apostoli (valabil şi pentru Paul) este adevăr de credinţă cunoscut ca "dogma primatului petrin". Sursele biblice, patristice şi liturgice ale acestei dogme sunt destule. Să ne oprim doar la cuvintele lui...Paul, care a simţit nevoia să "se suie la Petru".

Lucrurile erau foarte clare pentru mine, de vreme ce lucrările exegetice ale Sfinţilor Părinţi cu privire la acest subiect, nu lasă loc nici celei mai mici îndoieli. „Pavel” – scrie sfinţitul Gură-de-Aur – „propovăduieşte egalitatea lui cu ceilalţi apostoli şi se poate compara nu doar cu ceilalţi apostoli, ci şi cu primul dintre ei, ca să dovedească că fiecare din ei are aceeaşi autoritate”. Cu adevărat, toţi Sfinţii Părinţi acceptă într-un glas că „toţi ceilalţi apostoli erau la fel cum era şi Petru, adică erau înzestraţi cu aceeaşi autoritate şi cinste”.

Nu am citit decât o mică parte din ceea ce a scris Sf Ioan Gură de Aur (şi anume: enorm de mult), dar nu-mi amintesc de asemenea frază. Ca de obicei, nu ni se spune în ce lucrare, omilie, etc, a spus asta. Pare surprinzător, deoarece Sf Ioan Gură de Aur a fost un apologet al primatului petrin. Dealtfel, fraza nu are logică interioară: dacă eşti egal cu primul, acela nu mai este primul. În ceea ce priveşte faptul că "toţi Sf Părinţi" acceptă "într-un glas" că "(...)aceeaşi autoritate şi cinste" este o glumă. Nu toţi, dar nici măcar unul nu spune aşa o erezie. Nu ni se spune unde anume spune corul Sf Părinţi asta, dar se folosesc ghlimelele, ca şi când ar fi un citat. Onestitate intelectuală îndoielnică.

Chestiunea era deci foarte limpede. Şi, totuşi, învăţătura romano-catolică era în acest punct contrară evidenţei. Astfel, pentru prima oară în viaţa mea, am intrat într-o dilemă infricoşătoare. Ce să fi ales? Pe de-o parte se aflau Sfânta Evanghelie şi Sfânta Tradiţie, pe de altă parte învăţătura Bisericii mele. Potrivit teologiei catolice, este de neapărată trebuinţă pentru mântuire să credem că Biserica e o monarhie nepătată, al cărei conducător şi monarh este Papa. Astfel, Conciliul Vatican I, expunând pe scurt toate condamnările anterioare, a declarat oficial: „Dacă cineva zice… că Petru (considerat a fi primul Papă) n-a fost rânduit de Hristos ca mai-mare al apostolilor şi cap văzut al Bisericii… să fie anatema”!

Perfect adevărat, mai puţin că acest lucru ar fi "contrar evidenţei". De astă dată, citatul din hotărârea dogmatică a Sinodului Vatican I este exact.

Partea a doua a articolului este o povestire, nimic de comentat. Poate caracterul repetitiv al folosirii termenului de "monarhie" la adresa organizării ecleziale, fapt care, totuşi, nu este greşit (doar că pare repetat cu intenţie rea). Desigur că Biserica este o monarhie. La fel e şi Biserica Cerească, cea de sus, cu care cea de jos este legată. Ideea că Biserica ar trebui să fie o democraţie, condusă prin vot de episcopi, cu participarea eventual a laicilor în Adunări Naţionale Bisericeşti nu îmi sună de loc...catolic.

Câteva mici erori în partea a treia a articolului, când se atribuie papei titlul de "piatra din capul unghiului". Inexact. În edificiul Bisericii, papa este temelia, iar piatra din capul unghiului este Cristos. Episcopii sunt coloanele de rezistenţă. Iar servul lui Dumnezeu Mihnea, una dintre cărămizi.

Ultima parte a articolului deja se îndepărtează prea mult de rezonabilitate pentru a mai merita comentată punctual.