Noi suntem cei care gresim cand idolatrizam o persoana, indiferent cine ar fi. De obicei, cand ni se intampla asa ceva, ne punem nadejdea in noi si in persoana pe care o idolatrizam, uitandu-L pe Dumnezeu...

Daca iubim cu adevarat si nu idolatrizam atunci stim ca Dumnezeu poate sa-i ofere persoanei iubite si aici si in vesnicie mult mai mult decat ii oferim noi, asadar Ii cerem ajutorul, ne rugam pentru noi si pentru persoana respectiva.

Dumnezeu, pentru ca ne iubeste cu dragoste dumnezeiasca, nu lumeasca, ne arata cat de mici suntem incat, cu toate ca iubim o persoana, nu o putem salva singuri nici de boala, nici de moarte si nici de ispite.

Lipsindu-ne de o fiinta draga sau printr-o boala ori printr-un necaz mai mare, ne face mai sensibili, ne ajuta sa ne mantuim si noi.

Rugaciunea ii ajuta mult pe cei adormiti. Nu de lacrimile noastre au ei nevoie. Nu. Ei au nevoie de rugaciunile noastre, caci poate au murit avand pacate nespovedite si se chinuiesc in iad, saracii. Pomelnicele la manastiri ii ajuta mult. Milosteniile de asemenea. Exista Acatistul pentru cei adormiti care poate fi rostit zilnic. Pe masura ce sufletul celui decedat isi gaseste linistea, ne-o gasim si noi.

Unei mame pe care o cunosc i-a murit fiul. Ea l-a intrebat pe duhovnic de ce a murit inaintea ei. Acesta i-a spus: ,,Ca sa te rogi matale pentru el." Mama respectiva era evlavioasa, dar fiul nu prea. Rugaciunile pentru cei plecati ii ajuta si pe ei si ne ajuta si pe noi sa ne gasim linistea.

Se poate adapta situatiei chiar si rugaciunea inimii : ,,Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul (pacatoasa) si pe (... N).

Doamne ajuta.