Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Trebuie sa tinem posturile randuite de Traditie.
Daca avem dezlegare la o impartasanie deasa, atunci cand nu este post nu e nevoie sa postim.
(...)
Spovedania inainte de Impartasanie e obligatorie numai daca intre timp s-au comis pacate de moarte sau mari.
.
Sfantul Nicolae Cabasila ne da detalii in privinta asta: (...) Credincioșii care n‑au săvârșit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriți să se împărtășească cu Sfintele Taine și să devină părtași la sfințire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos). (...) Pe cât este de nedrept să te împărtășești din Sfintele Daruri dacă ai săvârșit păcat de moarte și nu te‑ai spovedit, tot pe atât de mare greșeală ar fi să fugi de această„Pâine”când n‑ai greșit de moarte!
.
Pentru a clarifica și mai mult lucrurile, dorim să arătăm care sunt aceste păcate de moarte pentru care Sfinții Părinți opresc de la Împărtășanie. Povățuirile de la sfârșitul Liturghierului opresc de la Împărtășanie pentru următoarele păcate: trufia, iubirea de argint, desfrânarea (sub orice formă: malahie, adulter, sodomie, gomorie etc.), mânia și răzbunarea, lăcomia, zavistia și lenevirea spre faptele cele bune.
.
La acestea se adaugă o altă categorie de păcate la fel de grave (sau chiar mai grave unele dintre ele) și care, de asemenea, opresc automat de la Împărtășanie. Acestea sunt: minciuna și mărturia falsă, descântecul și vrăjitoria (atât cel care face, cât și cel căruia i se face), furtul sau orice alt fel de nedreptate socială, bătaia și omorul (inclusiv avortul), răspândirea sau simpla aderență la o idee sectară (eretică) sau antieclesială, furtul de cele sfinte și nerespectarea rânduielilor bisericești (suprimarea samovolnică a posturilor, afară de motiv de boală; comuniunea euharistică cu eterodocșii; încălcarea gravă a Canoanelor bisericești etc.), hula împotriva lui Dumnezeu și negarea existenței Lui, fie prin ateism, fie prin sincretism (creștinism + yoga, credința în reîncarnare, meditația transcendentală etc.)
.
Toate aceste păcate (și altele înrudite cu ele) sunt grave sau deosebit de grave și de aceea nici un duhovnic nu le poate dezlega fără a da vreun canon (epitimie), cât de mic, dar și în aceste cazuri se pot admite și excepții.Iar creștinii care au făcut măcar unul dintre aceste păcate (indiferent de treapta ierarhică) trebuie să meargă neapărat la duhovnic să se spovedească, să‑și facă canonul și abia după aceea să îndrăznească să se apropie de Sfintele Taine.
|
Ma bucur sa vad ca intelegi multe si ca ai si ravna, insa ma tulbur, daca am intele bine ce ai zis mai sus.
Ai zis asa:
"Daca avem dezlegare la o impartasanie deasa, atunci cand nu este post nu e nevoie sa postim. (...)
Spovedania inainte de Impartasanie este obligatorie numai daca intre timp s-au comis pacate de moarte sau mai mari."
Niciodata nu te poti apropia de Euharistie fara minim
o zi de post.
Niciodata nu te poti apropia de Euharistie fara
a fi spovedit, caci "nu poate omul trai o zi fara a pacatui". Daca intre Spovedanie si Euharistie mai pacatuiesti cu vreun gand sau fapta marunta (desi nu e pacat "mic") aceasta este din pricina ca nu intotdeauna te poti impartasi la minut, dupa Spovedanie. Este de inteles insa ca intre ele nu poate trece o mare perioada.
Din cele citate de tine mai sus reiese aceasta: in cazul pacatelor de moarte, nu se da dezegare pentru Impartasanie, in momentul in care mergi la spovedit si spui parintelui pacatele. Parintele te asculta, iti da sfat sau canon, apoi mergi acasa. Peste o vreme, vii iar la spovedit. Daca insa omul nu are pacate de moarte, insa din indiferenta, lipsa de evlavie si lene, sta departe de Sfintele Taine, atunci el greseste fata de dragostea si chemarea lui Iisus Hristos. Nicaieri si nimeni nu spune ca "cel fara pacate de moarte se poate apropia de Taine fara de Spovedanie". Ba inca si mai mult, care om nu face pacatele enumerate mai sus? Care nu se manie, care nu se mandreste in inima lui, macar o data in zi? Care nu desfraneaza cu gandul?
Toti avem nevoie de Spovedanie (si post), mai inainte de Sfintele Taine. Sa avem grija in pastrarea dreptei credinte.
Aceasta este insa
o disputa renumita a vremii trecute. Ma feresc a o deschide, atat din pricina nepriceperii mele in a o puncta cat mai bine, cat si din teama de conflicte de ideri, uitand esentialul cerut de Hristos.