[Florin-Ionut]

În prealabil postat de windorin

Ma bucur sa vad ca intelegi multe si ca ai si ravna, insa ma tulbur, daca am intele bine ce ai zis mai sus.

Ai zis asa: "Daca avem dezlegare la o impartasanie deasa, atunci cand nu este post nu e nevoie sa postim. (...)
Spovedania inainte de Impartasanie este obligatorie numai daca intre timp s-au comis pacate de moarte sau mai mari."

Niciodata nu te poti apropia de Euharistie fara minim o zi de post.

As vrea sa vad unde scrie sa tii minim o zi de post inainte. Chiar sunt foarte curios. Intreb asta pentru ca:

1. Toti preotii se impartasesc la fiecare Liturghie. Tin ei post de fiecare data inainte de asta?

2. Canonul 66 apostolic hotaraste ferm ca:

"Dacă vreun cleric s-ar afla postind în zi de duminică sau sâmbătă (afară numai de una) să se caterisească; iar de ar fi laic, să se afurisească."

Deci cum mai postesc atunci preotii minim o zi daca se impartasesc in fiecare Duminica?

În prealabil postat de windorin

Niciodata nu te poti apropia de Euharistie fara a fi spovedit, caci "nu poate omul trai o zi fara a pacatui". Daca intre Spovedanie si Euharistie mai pacatuiesti cu vreun gand sau fapta marunta (desi nu e pacat "mic") aceasta este din pricina ca nu intotdeauna te poti impartasi la minut, dupa Spovedanie. Este de inteles insa ca intre ele nu poate trece o mare perioada.

Nu de la mine spun, ci am citat din Sfantul Nicolae Cabasila, considerat comentatorul de referinta in problemele liturgice:

"Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5,17). Prin urmare credincioşii care n‑au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos)."

În prealabil postat de windorin

Din cele citate de tine mai sus reiese aceasta: in cazul pacatelor de moarte, nu se da dezegare pentru Impartasanie, in momentul in care mergi la spovedit si spui parintelui pacatele. Parintele te asculta, iti da sfat sau canon, apoi mergi acasa. Peste o vreme, vii iar la spovedit. Daca insa omul nu are pacate de moarte, insa din indiferenta, lipsa de evlavie si lene, sta departe de Sfintele Taine, atunci el greseste fata de dragostea si chemarea lui Iisus Hristos. Nicaieri si nimeni nu spune ca "cel fara pacate de moarte se poate apropia de Taine fara de Spovedanie". Ba inca si mai mult, care om nu face pacatele enumerate mai sus? Care nu se manie, care nu se mandreste in inima lui, macar o data in zi? Care nu desfraneaza cu gandul?

In primul rand, ca sa nu intelegem gresit: toate cu binecuvantarea duhovnicului, deci sub ascultare. Si pentru orice facem sa avem baza scripturala si din Sfanta Traditie. Nimic dupa capul nostru.

Spui ca nimeni nu poate sa reziste nici un pic fara sa comita pacate de moarte. Sper ca faci diferenta dintre greseala si pacat.

Sa luam niste exemple concrete, din lista pacatelor enumerate mai sus de Sfantul N. Cabasila, considerand cazul unui crestin ortodox care incearca sa traiasca in mod autentic o viata aproape de Hristos:

- trufia: eu nu cred ca unul ce tocmai s-a impartasit Duminica obisnuieste sa se trufeasca in legatura cu orice in zilele care urmeaza; pentru ca trufia presupune mai mult decat un act accidental de mandrie, ci lauda premeditata, cautarea constanta a slavei lumesti

- iubirea de arginti: nu este normal ca scopul existentei noastre sa fie castigarea cat mai multor banil, nu e normal sa ne creem idoli din bani. Este insa firesc sa purtam grija zilei de maine, grija de bunastarea familiei si a parintilor. Deci cine are idoli banii si cauta ca Duminica viitoare sa se intalneasca iarasi cu Hristos fara spovedanie? Nimeni.

- desfranarea: depinde de situatia fiecaruia. Cine e casatorit nu comite desfranare, insa poate totusi sa pacatuiasca. Subiectul e complex si depinde de constiinta proprie. Cine nu e casatorit si face sex de orice fel, sa nu se apropie fara spovedanie si pocainta ulterioara - e evident.

- mania: una e sa discuti in contradictoriu cu ceilalti, alta e sa te certi. Ideea e sa ne controlam, sa nu lasam dialogul sa alunece spre dezbinare. Deci putem gresi, dar greaseala nu e neaparat si pacat.

- razbunarea: sper ca nu e cazul unuia care isi spune crestin sa caute sa se razbune, orice forma ar avea razbunarea.

- lacomia: e foarte relativa. Eu mananc mai mult caci vreau sa ma ingras, altul mananca mai putin ca mine si constiinta il mustra, caci ia imediat in greutate. Iarasi, conteaza daca mananci spre placerea gustului, de pofta, sau o faci ca necesitate. Constiinta ne mustra sau nu. Eu am marturisit ultima data lacomia la spovedanie si preotul mi-a raspuns: "Nu se vede." :)

- zavistia: iarasi, sper ca nu e cazul unui practicant sa urmareasca raul altuia sau sa se bucure de raul aproapelui. Mai rar sa cada cineva in asa pacat, pentru care exista spovedania.

- lenevirea spre a face binele: ce fel de pocainta e aceea daca nu urmarim si cultivarea virtutilor? Ce fel de rugaciune facem in drumul spre serviciu daca trecem nepasatori pa langa cersetori? Oricand este loc de mai bine, dar macar putin bine tot facem pe parcursul unei saptamani.

- minciuna: in mod accidental sigur mintim chiar zilnic. Ideea e sa fie involuntara, fara premeditare. Sa ramana la stadiul de greseala, altfel devine pacat. Deci mare atentie, altfel trebuie marturisita.

- marturia falsa: :)

- vrajitoria si descantecul: buhuhuuu, astia nu-s crestini!

- furtul: sper ca nu mergeti la furat dupa ce plecati de la biserica...

- bataia si omorul (inclusiv avortul): si ca nu comiteti asa pacate inainte de a va apropia de Hristos!

- nepostirea: e necesara curateniei templului Lui Hristos. Pe deasupra, cat mai putina carne, fara prajeli, fara Euri si fara tigari. Dar noi postim, nu? Deci nu se pune nici asta.

- comuniunea cu eterodocsii si sincretismul religios: buhuhuuu din nou :)

În prealabil postat de windorin

Toti avem nevoie de Spovedanie (si post), mai inainte de Sfintele Taine. Sa avem grija in pastrarea dreptei credinte.

Aceasta este insa o disputa renumita a vremii trecute. Ma feresc a o deschide, atat din pricina nepriceperii mele in a o puncta cat mai bine, cat si din teama de conflicte de ideri, uitand esentialul cerut de Hristos.

Da, dreapta cumpatare in toate. In momentul in care apare dezechilibrul, exagerarile, suntem in pericol. Dar toate in lumina Scripturilor si a Traditiei!