Nu e un singur motiv. Eixsta si niste motive de natura sa zicem destul de personala despre care deocamdata nu as vrea sa vorbesc. Insa iata pe scurt motivele despre care pot vorbi:
1. Totul a inceput cand am avut o cearta cu mai multe persoane pe motive religioase. Adica eu credeam si ma luptam sa conving, insa mi-am dat seama ca ajung la cearta. Acesta a fost practic momentul ce a declansat reevaluarea credintei si valorilor.
2. Am avut ocazia de a observa comportamentul multor crestini. Cu riscul de a fi atacat de toti ortodocsii de pe forum crestinii pe care i-am cunoscut eu (ortodocsi in majoritate) erau chiar mai imorali decat sa zicem nereligiosii pe care ii cunosteam. Cand zic nereligios nu ma refer la ateu, ci la om nu prea preocupat de religie.Ca sa dau un singul exemplu, seminaristii bisericii unde mergeam stateau in curtea bisericii si povesteau cum ''imprumutau'' ei din banii de fondul clasei ca sa se duca la bere si biliard.Era foarte distractiva discutia, numai mie nu prea mi se pare. Dar fireste probabil sunt lupul moralist.Nu e singura chestie, dar chiar nu am chef acuma sa fac pe procurorul.
3. Dupa aceste observatii am inceput sa cred ca pur si simplu crestinismul nu se potriveste cu realitatea, mai exact cu natura umana. Atunci am inceput sa caut sa aflu defapt ce sustin ateii in general, de ce nu ar exista vreun zeu si asa mai departe.
Si am gasit destule argumente rationale, si desi mi se parea ciudat inital, am constatat treptat ca se potrivesc mai mult cu realitatea decat conceptiile crestinismului. Am citit ce am gasit despre teoria evolutiei, am avut chiar un curs despre etica in care am inteles ca etica chiar nu are legatura cu religia ci este chiar rational sa fi etic, am inteles ca e prea putin probabil sa existe Dumnezeu, pentru ca e pur si simplu ilogic sa existe ceva care sa aibe proprietatile pe care se presupune ca Dumnezeu le-ar avea, asta pe langa faptul ca nu exista nici o dovada obiectiva ca ar exista.
4. Dupa ce deja imi era tot mai clar ca nu prea mai am motive sa mai cred am ajuns totusi pe la biserica. Asta credeti-ma a grabit deconvertirea mea. Adica am fost prezentat unui om straniu, din ce am inteles profesor de religie, care urla intr-una in curtea bisericii si imi spunea tot felul de povesti, dintre care si una cu un inger ucigas care defapt ucide ca sa mantuie pe oameni, ca cel ucis urma sa devina asasin si iata ca Dumnezeu in intelepciunea lui impiedica crima omorand criminalul....
Ce pot sa va mai spun. Ar mai fi si altele, dar cred ca pana una alta am scris destule :)
|